Prețul promisiunilor comuniste

La 7 noiembrie 2021, de ziua puciului bolșevic, s-a desfășurat cel de al IX-lea congres al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). Demult, nimeni nu mai așteaptă nimic de la PCRM. Revenirea spectaculoasă a comuniștilor la guvernare în 2001, pe valul explorării nostalgiei oamenilor pentru paradisul pierdut din perioada sovietică, s-a încununat cu plecarea lor la fel de spectaculoasă în 2009, după revolta tinerilor din 7 aprilie. De atunci, influența PCRM asupra proceselor politice din societate a scăzut constant de o manieră vertiginoasă.

De aceea, singura intrigă a congresului PCRM a avut drept subiect persoana care l-ar fi putut înlocui pe Vladimir Voronin în funcția de președinte al PCRM. Asta fiindcă chiar Vladimir Voronin intrigase opinia publică, declarând că: „Toată țara face schimbări, dar noi comuniștii suntem „necestnîe”. Eu cred că o să fiu înțeles. Așa termen lung în fruntea partidului nu sunt exemple în istoria partidelor comuniste. Nici Lenin, nici Stalin. Eu nu mă compar cu așa figuri cosmice, dar eu spun că e deja timpul”. Dar când a venit vremea congresului, octogenarul Vladimir Voronin a schimbat intriga pe surpriză, lăsându-se reales președinte al PCRM pentru încă un mandat de 4 ani.  

Ca un comunist autentic, liderul PCRM, Vladimir Voronin, una spune și alta fumează. Așa e tradiția comunistă. Într-adevăr, imediat după puciul din 7 noiembrie 1917, bolșevici au promis: Puterea – sovietelor! Pacea – popoarelor! Fabricile – muncitori! Pământul – țăranilor! Știm cu toții ce a urmat:

întreaga putere a fost preluată de partidul bolșevic, proclamând dictatura proletariatului într-o societate unde proletariatul constituia aproximativ 5% din populația imperiului țarist. Sovietele, cărora urma să li se dea toată puterea, au fost transformate în simple decorații butaforice;

în loc de pacea promisă, popoarele fostului imperiu țarist au fost atrase întru-un război civil, care a durat tocmai 6 ani de zile, în perioada 7 noiembrie 1917 – 16 iulie 1923. Mai mult, de dragul revoluției mondiale, bolșevicii au atacat Polonia în 1920, proclamând lozinca –„Pe baionetele noastre, vom aduce fericire și pace omenirii truditoare!”;

fabricile promise muncitorilor au devenit proprietate a statului supracentralizat și birocratizat prin intermediul aparatului. Pentru ca exemplul revoluției spaniole, din perioada 1936-1939, când fabricile au intrat în gestiunea comunităților muncitorești anarhiste, să nu devină molipsitor pentru muncitorii sovietici, bolșevicii s-au implicat prin intermediul Cominternului pentru a-i nimici fizic pe liderii anarhiști și troțkiști din Spania;

pământul promis țăranilor a fost naționalizat, iar țărănimea care constituia peste 80% a fost supusă celui mai banal jaf prin prodrazvertka, iar apoi prin exterminarea și deportarea așa-zișilor kulaci. Produsele confiscate de la țărănime erau vândute peste hotare contra valută, iar pe banii obținuți se procurau tehnologii pentru așa-zisa marea industrializare. Așa, în loc de pământ, țăranii au obținut GOLODOMOR.     

Provocarea lui Igor Dodon

Am arătat nu o singură dată, cu alte ocazii, dar și mai sus, că liderul PCRM, Vladimir Voronin, este un urmaș demn al tradiției comuniste – una promite, dar face cu totul altceva. Totuși, mai este o tradiție la care liderul PCRM ține morțiș. Dacă examinăm sumar istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), observăm că 5 lideri din cei 6 ai PCUS, adică cu o singură excepție, s-au aflat la cârma partidului până la sfârșitul vieții, punând bazele așa-zisei guvernării gerontocrate. De aceea, după încă un termen de 4 ani la cârma PCRM, Vladimir Voronin îl va egala pe însăși Iosif Stalin, care s-a aflat la cârma partidului bolșevic 31 de ani! Aici se impune o remarcă importantă – gerontocrația a transformat URSS într-un stat imposibil de reformat. Iată și izvorul lacrimilor de crocodil după defunctul URSS.

Așadar, după recentul congres al PCRM, ne-am convins că liderul formațiunii, Vladimir Voronin, nu va ceda vreodată cârma partidului, rămânând fidel tradiției gerontocratice. În acest context, el a excelat prin umorul său inconfundabil, când a declarat că:  „Eram hotărât să dau înapoi în septembrie, dar apoi m-au influențat anumite evenimente. De exemplu, exodul în masă al multor politicieni. Vorbesc de Filip, Candu, Chirtoacă... Nu am vrut să stau în același rând cu ei. Eu am creat acest partid”.

Curiozitatea aici constă în faptul că Voronin nu-l pomenește pe ex-liderului Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PCRM), Igor Dodon, probabil pentru a-l provoca. Se pare că Dodon s-a prins, el și-a anunțat demisia de la cârma formațiunii pe 18 octombrie 2021, la distanță de aproximativ o lună, după anunțul de retragere a lui Vladimir Voronin de la cârma PCRM. Conform precizărilor lui Dodon, pe viitor PSRM nu va mai avea un președinte, fiind condus de 5 membri ai comitetului executiv. În aceste circumstanțe, pentru a nu rămâne păcălit de mentorul său – Vladimir Voronin, ex-liderul PSRM ar putea recurge la o altă tradiție comunistă. PSRM ar putea renunța la conducerea celor 5 în favoarea unei eventuale bande a celor 4. Asta ar fi cu adevărat o surpriză demnă de recenta surpriză a lui Voronin. În acest mod, Voronin și Dodon ar intra în competiția celor mai fideli apărători au tradiției comuniste.

Concluzii

PCRM nu i se potrivesc lozincile revoluționare, promovate de formațiune în ajunul recentului congres. Este o axiomă - revoluția și gerontocrația se exclud reciproc. Pentru a-și proiecta un viitor politic, membrii mai tineri ai PCRM, dacă mai sunt de aceștia în cadrul formațiunii, ar trebui să însușească câteva maxime ale unor foști lideri mondiali, cu adevărat notorii, precum Georges Clemenceau și Winston Churchill:

Cine nu este socialist/comunist la 20 de ani nu are inimă, iar cine rămâne socialist/comunist la 40 de ani nu are minte;

Viciul inerent al capitalismului este distribuirea inegală a bunurilor; virtutea înnăscută a socialismului este distribuirea egală a sărăciei.

Sursa IPN.