Puțin cunoscut, episodul este constitutiv pentru SUA: în 1790, Alexander Hamilton, primul secretar al Trezoreriei sub președinția lui George Washington, a propus ca guvernul federal să preia în contul său datoria a 13 state, ieșite vlăguite din Războiul de Independență, creând o bancă centrală și instituind un impozit comun.

"Dezbaterea asupra unei uniuni monetare în Europa pare curtenitoare comparată cu ferocitatea cu care planul lui Hamilton a fost discutat în Congres", scriau C. Randall Henning și Martin Kessler într-un eseu apărut în 2012, "Fiscal Federalism: US History for Architects of Europe's Fiscal Union".

De fapt, reprezentanții statelor cele mai "virtuoase", ca Virginia și Carolina de Nord, au refuzat să plătească pentru "elevii răi" - Massachusetts și Carolina de Sud. Alți delegați, conduși de Thomas Jefferson, au refuzat pur și simplu acest pas înainte spre federalism.

Deși planul lui Hamilton a fost adoptat în final, "a lipsit puțin ca uniunea să se spargă în bucăți", potrivit autorilor acestui eseu.

La fel, Uniunea Europeană s-a temut de răul cel mai mare de-a lungul acestor cinci zile de negocieri încrâncenate pentru a ajunge la un compromis asupra unui plan de relansare post-pandemie de 750 miliarde de euro, finanțat prin emiterea unei datorii comune.

"Zi istorică pentru Europa", "momentul cel mai important de la crearea euro", afirmă președintele francez Emmanuel Macron, susținător înfocat al planului alături de cancelarul german Angela Merkel. "Act de naștere a unei noi Europe", potrivit ministrului francez al economiei, Bruno Le Maire.

Angela Merkel, al cărei sprijin față de acest plan a fost totuși hotărâtor, a salutat inventarea unui mecanism "unic" și s-a bucurat pentru "semnalul pozitiv" trimis de Europa restului lumii.

Mai puțin entuziast, premierul olandez Mark Rutte, liderul grupului statelor "frugale" care au luptat pentru reducerea părții de subvenții, afirmă că acest împrumut comun nu este decât începutul unei "Uniuni a transferurilor" de bogăție din nord către sud. "Aceasta este o operațiune punctuală, a cărei necesitate a ținut cont, evident, de situație", a declarat el.

Părerea lui este împărtășită de Janis Emmanouilidis de la European Policy Centre: "Acest acord este un mare pas înainte, dar nu un 'moment hamiltonian'. Este o pușcă cu un singur glonț", "frugalii" făcând astfel încât să-i reducă raya de bătaie.

Cercetător la Consiliul german pentru Afaceri Externe, Shahin Vallee consideră la rândul său că "Europa a făcut jumătate din drum" și "va face un pas 'hamiltonian' când va avansa spre un impozit european".

Cei 27 s-au angajat: "acest impozit european pe care îl vom construi împreună va permite rambursarea acestei datorii pe care o contractăm", a explicat marți seara Emmanuel Macron.

Acordul este într-adevăr timid sub acest aspect, consideră Vallee.

Desigur, calendarul este ambițios, prevăzând instituirea unei taxe asupra plasticului nereciclabil din ianuarie 2021, impozitarea giganților din domeniul digital și o taxă pe emisiile de bioxid de carbon "cel mai târziu" la începutul anului 2023.

În schimb, o taxă asupra tranzacțiilor financiare este abia evocată și nici alte piste nu figurează în acord, cum ar fi transferul unei părți din încasările TVA, în vigoare în toate statele membre, sau armonizarea impozitului pe profit al societăților, neagreată de Irlanda și Olanda.

"Or, dacă nu se găsesc resurse proprii pentru a rambursa împrumutul, atunci va trebui să se reducă în mod drastic cheltuielile bugetului european și să se majoreze contribuția statelor pentru a rambursa această datorie", avertizează Shahin Vallee.

Mijlocul cel mai rapid pentru a avansa spre un impozit european și pentru a atinge astfel "momentul hamiltonian" drag federaliștilor ar fi, fără îndoială, schimbarea guvernanței Uniunii Europene prin înlocuirea votului în unanimitate asupra problemelor fiscale cu votul unei majorități calificate. Dar pentru aceasta ar fi necesar un vot în unanimitate, notează AFP. 

Sursa:Agerpres