Drapelele au fost coborâte în bernă, la biserici s-au bătut clopotele și s-au oficiat slujbe de pomenire. 

”Am îngropat mulți acolo în pământul înghețat al Siberiei. Dar noi distrofici ne-am întors, dar ne-am întors. Șapte ani am fost acolo. Ne-au dus cu trenul marfar, de vite, plin de balegă, cu ferestre mici cu gratii. Ne puneam în rând la geamuri ca să respirăm aer curat. Lângă mine o bătrânică a murit cu ochii deschiși, și doar după a patra zi au aruncat-o alături de calea ferată, ca pe un câine” își amintește Margareta Spânu-Cemârtan, care este și autoarea volumului ”Amintiri din Siberia”.

”Ne-a încărcat într-o mașină, ne-au dus la Bălți unde am stat o săptămână. Ne-au încărcat mai apoi în niște trenuri marfare, cu sârmă ghimpată. Acolo murea lume, acolo se năștea, acolo își făcea lumea necesitățile” își amintește Vasile Vasilache din Satul Cucuieți, raionul Râșcani.

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, trupele de Interne, cele ale Securității, activiștii Partidului Comunist au realizat deportarea 11.293 de familii din Basarabia. Victimele deportărilor staliniste se adună în fiecare an la Monumentul „Trenul Durerii” din fața gării feroviare din Chișinău, de unde au pornit spre Siberia vagoanele cu mii de moldoveni, cei mai gospodari și înstăriți țărani din Basarabia.

Emilia Torgai s-a născut în ahul 1954 într-o familie de deportați care s-au întâlnit și s-au căsătorit în Siberia.  

”De câte ori ne întâlneam cu părinții mereu povesteau despre deportări. Niciodată nu am uitat. Tata, pe patul de moarte, o striga pe mama, ”Nina scoate-mă”. El a lucrat pe râul Amur, la lemn. Cine câdea sub acele lemne, nu mai era scos de nimeni.”

Șase iulie este una dintre cele mai tragice zile din istoria poporului român, potrivit istoricului Ion Varta, directorul Serviciului de Stat de Arhivă.

”Este vorba despre peste o sută de mii de victime inocente ale unor politici instrumentate de regimul sovietic de ocupație în teritoriile românești mai aexact în perimetrul actualei R. Moldova. Dar dacă ne referim la toate teritoriile românești inclusiv sudul și nordul Basarabiei, amputate și încorporate cu de-a sila în anul 1940 la Ucraina, Ținutul Herța și Nordul Bucovinei atunci cifra este de peste 200 de mii de persoane care au fost deportate. Este o cifră imensă, uriașă a victimelor exterminate de sovietici”, a declarat Ion Varta.

Conform Asociației foștilor deportați și deținuți politici, astăzi mai sunt în viață 7.680 de foști deportați, cu 450 mai puțini ca anul trecut. Cele trei valuri de deportări au avut loc în iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951.