La ora 6 dimineață, duminică, orașul vechi din Ierusalim respiră în propriul lui ritm. Preoți greci, armeni, copți sau siriaci merg ca la paradă spre Biserica Sfântului Mormânt. Porțile bisericii au fost descuiate deja, iar pelerinii de-abia se trezesc în hotelurile din oraș. "Să ai o dimineață plină de trandafiri!" ți se urează dintr-un mic magazin care vinde smirnă și condimente. În cea mai importantă biserică a lumii creștine, cea în care e mormântul lui Hristos e liniște, iar coada (destul de mare) veșnic prezența în jurul capelei din mijloc, acum lipsește. E aerul plin de tămâie și parfumul acesta anticipează începerea slujbelor. Încet, încet, biserică se va umple de pelerinii nerăbdători să atingă lespedea de mormânt a lui Iisusm, relatează HotNews.ro

În piață din fața, grupuri venite din America de Sud, cu cruci în spinare, spun Tatăl Nostru. Pe acoperiș, acolo unde copții sunt stăpâni, niște protestanți americani cântă un imn. La intrare, lângă o piatră înmiresmată, mai multe rusoaice îngenunchiate freacă de ea obiecte personale. Oameni din toate colțurile lumii pot fi văzuți aici în același timp, cu ritualurile lor diferite, pe care le poartă de-a lungul Drumului Crucii, azi, în mare parte, un bazar arăbesc. 

 Agențiile de turism locale știu foarte bine de unde se face "acea" fotografie cu Ierusalimul. "Acea" fotografie în care cupolele lui se văd splendid în soare, unde văile cu morminte se scurg ireale înspre zidurile vechii cetăți. Sunt locuri speciale pe Muntele Măslinilor unde se merge doar pentru panoramă. Dar dacă ai ajuns până acolo și ai înțeles, văzând vechiul oraș, de ce atât de cântat și lăudat în literatura religioasă și nu numai a lumii, merită să o iei la pas, în jos, printre cimitirele evreiești, cu lespezi încărcate de pietricele, semn că urmașii celor adormiți vin să-și onoreze strămoșii. E liniște aici, unde, tradiția evreiască spune, că atunci când Mesia va veni pe pământ, îi va învia primii dintre toți pe cei morți, o liniște spartă din când în când de familii venite să se roage lângă morminte. Ritualul e exotic și tulburător, și-l poți urmări fără probleme, atâta vreme cât te poți cu respect. 

Mai jos de cimitire, creștinii se pot ruga la splendidă Biserică Măria Magdalena (rusească), mai puțin vizitată decât locurile din orașul vechi și poate, tocmai de aceea, mai fermecătoare. În vale, alți măslini, altă poveste biblică: Grădina Ghetimani, locul în care Iisus e vândut romanilor, locul ultimei rugăciuni cu apostolii. Măslinii de aici se spune că sunt milenari. Despre asta e greu să bagi mână în foc, dar după dimensiuni, cu siguranță au vegheat grădină secole numeroase. 

Ierusalimul este loc sfânt pentru toate cele trei religii abrahamice. Țesătură arhitecturală a orașului e ușor de înțeles, chiar dacă pare, mai curând, un labirint. Cetatea e străpunsă de mai multe porți, iar străzile sunt pline de indicatoare care te duc foarte rapid acolo unde vrei să ajungi. Și mulți dintre cei care intră în cetate vor să ajungă la Zidul Plângerii.

E, după cum îi zice numele, un zid. Unul simplu, de piatră gălbuie, înalt, în capătul unei piațete destul de lărgi. Și totuși, acest loc de pelerinaj important pentru evrei, atrage și oameni din alte religii, care vin aici să-i lase, pe bilețele strecurate între pietre, mesaje lui Dumnezeu. La zid, partea în care au acces bărbații e separată de cea a femeilor și probabil, pentru cineva mai puțin religios, spectacolul pe care-l oferă oamenii care vin aici e partea incredibilă a experienței.

Evrei ultra-ortodocși cu pălării uriașe, de fetru sau chiar blană, rabini și învățăcei în redingote negre, cu pantaloni trei sferturi și ciorapi albi, vesele grupuri însoțite de cântăreți la coarne (instrumente biblice, făcute chiar din coarne de animale) care serbează Bar Mitzvahul câte unui băiat de 13 ani. Dar oricine ai fi, oricum ai arăta și orice ai caută aici, e imposibil să nu te simți în largul tău.

Și Muntele Sionului, chiar cel evocat de atâtea ori în Vechiul Testament, este de văzut într-o vizită la Ierusalim. E în afara cetății și aici e casa în care a avut loc cina cea de taină și tot aici e mormântul marelui rege și psalmist David. Și dacă vreți să ieșiți puțin de pe traseul turistic clasic, tot pe Muntele Sionului, în cimitirul catolic, găsiți locul de veci al lui Oskar Schindler, creștinul care, în timpul celui de-al doilea război mondial, a salvat 1200 de evrei de la moarte. 

Ierusalimul are o densitate uriașa de obiective turistice și religioase și de aceea, dacă petreceți doar câteva zile în el, faceți o listă scurtă și relevantă pentru dorințele și așteptările voastre. E un oraș pe care merită să-l explorați cu răbdare și cu ceva premeditare pentru a-i înțelege ființa unică între orașele lumii.