Unii civili fug înainte ca războiul să ajungă la ei. Alții așteaptă până când obuzele încep să explodeze în jurul lor înainte de a-și împacheta lucrurile pe care le pot transporta și de a urca în trenuri și autobuze în siguranță, mai spre vest, transmite HotNews. 

Rusia câștigă teren mai repede decât oricând de când a lansat invazia în februarie 2022, în ciuda recordului impresionant al Kievului de atacuri asimetrice împotriva puternicului său vecin.

Pe măsură ce invazia ajunge la sfârșitul celui de-al treilea an, cu un cost estimat de un milion de oameni, uciși sau răniți, Ucraina pare să piardă.

În îndepărtatul Washington, între timp, imprevizibilul Donald Trump, care nu este faimos pentru dragostea lui pentru Ucraina și nici pentru liderul acesteia, este pe cale să preia conducerea la Casa Albă.

Se simte un punct de inflexiune. Dar ar putea 2025 să fie într-adevăr anul în care acest conflict european devastator se va încheia în sfârșit – și dacă da, cum ar putea arăta finalul jocului?

„Discuțiile despre negocieri sunt o iluzie”

Promisiunea lui Trump de a pune capăt conflictului în termen de 24 de ore de la preluarea mandatului este o declarație grandomană caracteristică lui, dar vine de la un om care și-a pierdut în mod clar răbdarea cu războiul și cu implicarea costisitoare a Americii.

„Numărul tinerilor soldați morți care zac pe câmpurile de luptă este uluitor”, a spus el. „Este o nebunie ce se întâmplă”.

Dar noua administrație americană se confruntă cu două provocări, potrivit lui Michael Kofman, senior fellow la Carnegie Endowment for International Peace.

„În primul rând, ei vor moșteni un război aflat pe o traiectorie negativă, și, în al doilea rând, această moștenire vine fără a avea idee despre cum ar putea inversa tendința”.

Președintele ales a oferit câteva indicii în timpul interviurilor recente despre modul în care intenționează să abordeze războiul.

El a declarat pentru Time Magazine că nu este „foarte de acord” cu decizia administrației Biden, din noiembrie, de a permite Ucrainei să tragă rachete cu rază lungă de acțiune furnizate de SUA către ținte din interiorul Rusiei.

„Doar intensificăm acest război și îl înrăutățim”, a spus el.

Pe 8 decembrie, el a fost întrebat de NBC News dacă Ucraina ar trebui să se pregătească pentru mai puțin ajutor.

— Posibil, răspunse el. — Probabil, sigur.

Adevărul este că intențiile lui Trump sunt departe de a fi clare.

Și deocamdată, oficialii ucraineni resping orice discuție despre presiuni sau sugestia că sosirea lui Trump înseamnă neapărat că discuțiile de pace sunt iminente.

„Se vorbește mult despre negocieri, dar asta este o iluzie”, spune Mykhailo Podolyak, consilier al șefului biroului președintelui Zelensky.

„Niciun proces de negociere nu poate avea loc, deoarece Rusia nu a fost obligată să plătească un preț suficient de mare pentru acest război”.

Exercițiul de strategie al lui Zelensky

Cu toate temerile Kievului cu privire la negocieri în timp ce forțele ruse își continuă avansul în estul țării, este clar că președintele Zelensky se poziționează ca genul de om cu care Trump poate face afaceri.

Liderul ucrainean s-a grăbit să-l felicite pe Trump pentru victoria sa electorală și a trimis înalți oficiali să se întâlnească cu echipa președintelui ales.

Cu ajutorul președintelui Franței Emmanuel Macron, Zelensky și-a asigurat și o întâlnire cu Trump atunci când cei doi bărbați au vizitat Parisul pentru redeschiderea catedralei Notre Dame.

„Ceea ce vedem acum este un exercițiu de strategie foarte inteligent al președintelui Zelensky”, a declarat fostul său ministru de externe Dmytro Kuleba Consiliului pentru Relații Externe al SUA în decembrie.

Zelensky, a spus el, „semnalează constructivitatea și disponibilitatea de a se angaja în discuții cu președintele Trump”.

„Deoarece Trump nu a explicat pe deplin cum va proceda, ucrainenii încearcă să-i dea câteva idei pe care le poate prezenta ca fiind ale sale”, spune Orysia Lutsevych, șefa Forumului Ucraina de la Chatham House.

Planul Victoriei: posibile finalizări

Chiar înainte de alegerile din SUA, existau semne că Zelensky căuta modalități de a susține atractivitatea Ucrainei ca viitor partener pentru un președinte ales precum Trump, care este instinctiv tranzacțional, dar și reticent în a continua să susțină o securitate europeană mai largă.

Ca parte a „Planului său de victorie”, dezvăluit în octombrie, Zelensky a sugerat că trupele ucrainene ar putea înlocui forțele americane în Europa după încheierea războiului cu Rusia. Și a oferit perspectiva investițiilor comune pentru exploatarea resurselor naturale ale Ucrainei, inclusiv uraniu, grafit și litiu.

Astfel de resurse strategice, spune Zelensky, vom întări Ucraina și lumea democratică”.

Ucraina a sugerat că soldații săi ar putea înlocui forțele americane staționate de obicei în Europa după încheierea războiului cu Rusia

Dar alte elemente ale Planului de Victorie al liderului ucrainean cum ar fi apartenența la NATO nu e pe placul aliaților Kievului, deși pentru Kiev, aceasta este singura modalitate de a garanta supraviețuirea viitoare a țării, împotriva unui inamic rus rapace, determinat să subjuge Ucraina.

Asta în ciuda faptului că în iulie anul trecut s-a discutat că Ucraina se află pe „o cale ireversibilă către integrarea euro-atlantică deplină, inclusiv aderarea la NATO”. Doar că alianța este divizată, SUA și Germania nefiind încă în favoarea emiterii unei invitații.

Președintele Zelensky a indicat că ar accepta și o oferă de aderare care ar viza doar teritoriile aflate sub controlul Kievului.

Dar, a spus el, nu fusese încă făcută o astfel de ofertă.

Poziția șubredă a Kievului

Dacă nu NATO, atunci ce? Cu posibilitatea ca discuțiile de pace conduse de Trump să se apropie și ca Ucraina să piardă teren pe câmpul de luptă, dezbaterea internațională se referă la susținerea unei poziții tot mai instabile a Kievului.

„Este esențial să avem garanții solide, legale și practice”, a declarat Andriy Yermak, șeful biroului președintelui Zelensky, postului public ucrainean pe 12 decembrie.

Numai că trecutul recent al Ucrainei, a mai spus el, a lăsat o moștenire amară. „Din păcate, din experiența noastră, toate garanțiile pe care le aveam înainte nu au avut drept rezultat securitatea noastră”.

Fără mecanisme concrete asemănătoare conceptului din articolul 5 din tratatul fondator al NATO, observatorii se tem că nu va exista nimic care să împiedice un alt atac rus.

„Zelensky înțelege că nu poate avea loc doar o încetare a focului. Ar fi o sinucidere pentru Zelensky să accepte o încetare a focului fără a i se garanta protecția Ucrainei”, spune Orysia Lutsevych.

În forumurile europene, experții au căutat modalități prin care Europa ar putea ajuta să își asume această responsabilitate grea.

Ideile au inclus desfășurarea forțelor de menținere a păcii în Ucraina (o propunere prezentată pentru prima dată de Macron în februarie anul trecut) sau implicarea Forței comune conduse de britanici, care reunește forțe din opt țări nordice și baltice, plus Țările de Jos.

Dar Kofman este sceptic. „Garanțiile de securitate care nu au Statele Unite implicate ca unul dintre garanți sunt inutile”.

„Ce alternativă ar putea exista? Nu există alternative astăzi”, spune Podolyak.

Marea Britanie, Biden și rolul Occidentului

În absența unui acord privind viitorul pe termen lung al Ucrainei, aliații săi fac tot posibilul pentru a-și consolida apărarea.

În decembrie, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că „totul” este analizat, inclusiv furnizarea de sisteme suplimentare de apărare aeriană, parțial pentru a proteja infrastructura energetică distrusă a țării de un val reînnoit de atacuri coordonate cu rachete și drone rusești.

În condițiile în care Ucraina continuă să se confrunte cu o lipsă gravă de forță de muncă specializată, secretarul britanic al Apărării, John Healey, a declarat că guvernul ar putea fi dispus să trimită trupe britanice în Ucraina pentru a ajuta la antrenament.

La rândul său, administrația Biden care pleacă pare hotărâtă să ofere Ucrainei cât mai multă asistență militară aprobată de Congres înainte de a-și părăsi funcția, deși rapoartele sugerează că nu mai au mult timp la dispoziție.

Pe 21 decembrie Trump va continua să furnizeze ajutor militar Ucrainei, dar va cere membrilor NATO să-și mărească dramatic cheltuielile pentru apărare.

Aliații Kievului au continuat, de asemenea, să intensifice sancțiunile împotriva Moscovei, în speranța că economia Rusiei ar putea ceda .

„A existat o frustrare profundă că sancțiunile nu au spulberat economia Rusiei”, a declarat o sursă din Congresul SUA, sub condiția anonimatului.

După mai multe runde de sancțiuni (cinsprezece doar din UE), oficialii guvernamentali au devenit precauți să ai discute despre succesul impactului lor

Dar indicatorii recenti sunt din ce în ce mai alarmanți pentru Kremlin. Cu ratele dobânzilor la 23%, inflația depășind 9%, o rublă în scădere și creșterea estimată să încetinească dramatic în 2025, tensiunile asupra economiei Rusiei rareori au părut mai acute.

Putin pare curajos. „Sancțiunile au efect”, a spus el în timpul conferinței de presă de la sfârșitul anului, „dar nu au o importanță esențială”.

Pe lângă pierderile uluitoare ale Rusiei pe câmpul de luptă – oficialii occidentali estimează că Moscova pierde în medie 1.500 de oameni, uciși și răniți, în fiecare zi – costul acestui război l-ar putea încă conduce pe Putin la masa negocierilor.

Dar cât mai mult teritoriu va mai fi pierdut Ucraina – și câți mai mulți oameni vor mai fi uciși până când se va ajunge la acel punct?