Lungmetrajul prezintă scene emoționante, cu militari ruși rămași captivi într-un compartiment inundat, care loveau în cala submarinului pentru a transmite semnale S.O.S., dar și contextul din acea perioadă, când Rusia a acceptat mult prea târziu ajutor internațional pentru salvarea soldaților, alături de reacțiile dureroase și virulente ale rudelor militarilor captivi în fața minciunilor autorităților de la Moscova.

Personajele principale din film, interpretate de actorul belgian Matthias Schoenaerts, actrița franceză Lea Seydoux și actorul britanic Colin Firth vorbesc în limba engleză, scenele din Vidiaievo, o mică bază militară din Arctica, portul din care a plecat în misiune submarinul Kursk, au fost turnate în Franța și în Belgia, iar regizorul danez al peliculei a recunoscut că a schimbat numele personajelor pentru a avea "un plus de libertate artistică".
 

Cu toate acestea, intriga peliculei rămâne la înălțime și îi face pe spectatori să retrăiască angoasa etapelor-cheie ce au marcat tragedia submarinului rusesc, care s-a scufundat pe 12 august 2000 cu 118 oameni la bord.

 O scrisoare redactată de un locotenent rus și care vorbește despre 23 de supraviețuitori după explozia unor torpile se află în centrul acestui film ce prezintă ultimele ore de viață ale lor și descrie zgomotul făcut de echipamentele de salvare rusești care se apropiau, apoi se îndepărtau din cauza unei defecțiuni a bateriilor, apa care creștea în interiorul submarinului, oxigenul care se împuțina tot mai mult.

După mai multe eșecuri ale echipajelor de intervenție, Vladimir Putin, proaspăt ales președinte și care nu și-a întrerupt, inițial, vacanța petrecută pe țărmul Mării Negre, a acceptat în cele din urmă ajutorul oferit de mai mulți scafandri britanici și norvegieni. Aceștia au reușit să pătrundă pe 21 august la bordul submarinului, unde nu au mai găsit niciun supraviețuitor.

Președintele rus este absent din film, întrucât "acest lucru ar fi putut fi reductor", afirmă regizorul Thomas Vinterberg. În film, cea mai înaltă autoritate rusă care se opune ajutorului occidental este întruchipată de un amiral.

"Nu vreau să citez nume (...) Nu știm nimic despre ei (...) Voiam să duc acest film la alt nivel, să creez o poveste despre umanitate, pierdere, durere, perisabilitatea vieții și despre iubire", a declarat pentru AFP cineastul danez.

Povestea submarinului Kursk "este o tragedie care ar fi putut fi evitată", a declarat Lea Seydoux, interpreta personajului Tanya, soția locotenentului rus care, știind că urma să moară, a scris în acea scrisoare.
 

Tanya, o femeie cu părul blond platinat, era în film mama unui băiețel și era din nou însărcinată - o alegere artistică a scenariștilor filmului.

"Eram din nou însărcinată chiar înainte de filmări, tocmai născusem, voiam să existe o anumită greutate în maniera ei de a se deplasa, pentru a evoca greutatea lucrurilor prin care trecea", spune Lea Seydoux.

Tanya, care face totul pentru a afla adevărul despre ceea ce s-a petrecut la adâncimea de 108 metri pe fundul Mării Barents și care îl întrerupe pe amiralul care le mințea pe rudele victimelor, "reprezintă simbolul tuturor familiilor care erau ținute într-o ignoranță totală".

"Acest film este o modalitate de a oferi o voce acelor femei, acelor bărbați și acelor familii care au fost complet strivite de către sistem", a spus actrița franceză.

Mentalitatea rusă

Belgianul Matthias Schoenaerts, care îl joacă pe soțul Tanyei, Mihail Averin, s-a aflat la originea ideii de a realiza un film despre Kursk pe baza cărții scrise de Robert Moore, "A time to die".
 

"Nu am încercat niciodată să demonizăm guvernul rus (...), ci am încercat să facem un film despre emoțiile pe care le simțeau oamenii", a declarat starul belgian pentru AFP.

Actorul, un bărbat înalt cu ochi albaștri, consideră că seamănă destul de mult cu un rus, dar a dezvăluit că a fost nevoit să lucreze mult "la o anumită mentalitate": "Ei își stăpânesc emoțiile pentru că, altfel, emoțiile ruinează viața".

Singurul actor rus din distribuție, Artemiy Spiridonov, interpretează rolul fiului avut de Mihail și Tanya. El refuză să strângă mâna amiralului în timpul ceremoniei funerare dintr-o biserică, într-o scenă ce reprezintă "pură ficțiune", recunoaște regizorul filmului. În acea scenă, Thomas Vinterberg vede "o încurajare" pentru generațiile viitoare.

Sursa: AGERPRES