După slujba de pomenire, ierarhul a amintit că „astăzi se împlinesc 105 ani de când, la Chișinău, membrii Sfatului Țării au votat unirea Basarabiei cu România, țara mamă. A fost cea dintâi provincie românească pierdută care prin vot a cerut unirea cu țara într-o perioadă dificilă pentru România”.

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a explicat contextul istoric în care se aflau România și Basarabia la momentul unirii.

De asemenea, Episcopul vicar patriarhal a evocat personalitățile celor implicați în unirea din martie 1918, precum Alexei Mateevici, Elena Aristarh Romanescu și Mitropolitul Gurie Grosu.

„Unirea Basarabiei cu țara mamă a deschis șirul evenimentelor binecuvântate ale anului 1918 prin care și alte provincii românești au fost integrate României”, a concluzionat PS Varlaam.

Evenimentul istoric a avut loc în 27 martie 1918 și a constat în revenirea părții dintre Prut și Nistru, Basarabia, la țara mamă, România. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare.

Conferința de Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu România. La 28 octombrie 1920 România a semnat tratatul de la Paris cu Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia. Părțile contractante recunoșteau suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei.

Efectele unirii au fost anulate după 22 de ani, în anul 1940. În baza pactului secret Ribbentrop-Molotov, Rusia sovietică a anexat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța.