Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a efectuat săptămâna trecută o vizită oficială la București, la invitația Președintelui României, Klaus Johannis, în contextul celebrării celor 30 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice bilaterale dintre cele două state. Evoluția cadrului instituțional al relațiilor bilaterale moldo-române din ultimul deceniu derivă din Declarația Comună privind instituirea unui Parteneriat Strategic între două state pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova, semnat la București, la 27 aprilie 2010. După o perioadă glacială în relația la nivel de doi președinți ai statelor, cauzată de politica moldovenismului antiromânesc promovată de Igor Dodon, victoria Maiei Sandu la ultimele alegeri prezidențiale din Republica Moldova a spart gheața diplomatică și a făcut posibilă declararea atașamentului comun al ambelor președinți cu privire la întărirea Parteneriatului strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, bazată pe comunitatea de limbă, cultură și istorie a majorității populației celor două state. Însă în pofida recunoașterii comunității de limbă, cultură și istorie, mai departe nu s-a mers, evitându-se discreționar sintagma „două state românești”, folosită cu condescendență în perioadele cele mai cooperante în relația interstatală. Este această omitere o simplă întâmplare sau asistăm la conturarea unei abordări principiale a relațiilor bilaterale, rămâne încă de văzut.

„Foaia de parcurs”, un document cu perspectivă lungă

Trebuie de recunoscut că nici timpul nu a fost ales cel mai potrivit pentru vizita oficială a președintelui Republicii Moldova în România, care a derulat în toiul crizei politice guvernamentale de la București. Această circumstanță a diminuat cumva rezonanța publică a vizitei, atenția presei fiind captată de efectele depășirii crizei politice prin investirea guvernului Ciucă. În cadrul vizitei, miniștrii Educației au semnat Acordul între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice. Acordul introduce reguli care simplifică procesul de recunoaștere a diplomelor, cu impact pozitiv asupra mobilității academice și profesionale între cele două state. A fost unicul document cu impact practic imediat semnat între părți. Unii ar putea să spună că un singur document semnat este prea puțin pentru o vizită oficială a președintelui statului, efectele publice ale căruia mai mult asociindu-se cu aprecierea despre muntele care a născut un șoarece.

Dar această percepție este diminuată de semnarea de către vicepremierul moldovean, Nicu Popescu, și ministrul român de externe, Bogdan Aurescu, a Foii de parcurs privind cooperarea moldo-română, care prevede construcția podului rutier de la Ungheni (România) și Ungheni (Republica Moldova), consolidarea podului rutier Galați-Giurgiulești, reabilitarea podului feroviar Galați-Giurgiulești. De asemenea, a fost convenită încheierea unui nou Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil acordat de România Republicii Moldova. Un document cu perspectivă lungă, bazat pe pragmatism economic palpabil, în condițiile necesității stringente ale unor soluții rapide de contracarare a multiplilor crize ce învăluie Republica Moldova.

Concluzii care sună sumbru pentru perspectivele statului moldovean

Vizita Maiei Sandu la București a coincis cu publicarea de către Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” a analizei periodice multidimensionale întitulată „Republica Moldova 2021. Raport de stare a țării”. În acest raport experții au sesizat o legitate de durată multianuală caracteristică procesului politic de dezvoltare a Republicii Moldova care sună ca un avertisment de rezonanță pentru actuala guvernare și care specifică: „fiecare guvern nou se focusează pe măsuri cu impact imediat, cele mai dificile reforme fiind amânate pentru următorii ani, iar din cauza aproprierii noilor cicluri electorale acestea sunt amânate în mod cronic”. Se pare că actualul guvern moldovean din plin este atras în această tendință nocivă de organizare a managementului politic de criză.

Iar unele concluzii definitorii ale Raportului de țară sună cu adevărat sumbru pentru perspectivele statului moldovean. În plan economic, nici după 30 de independență, Republica Moldova nu a atins nivelul PIB-ului din 1990, astăzi PIB-ul reprezentă puțin peste ¾ din valoarea anului 1990. Sub aspect social, peste ¼ din populația țării trăiește în sărăcie, înregistrând una dintre cele mai înalte rate a sărăciei în Europa de Est. Și diferențele sărăciei urban-rural sunt enorme: rata sărăciei absolute în anul 2020 era de 35,3% în sate, față de 14% în orașe. Ca urmare, depopularea a luat proporțiile unui adevărat dezastru național, în decurs de 30 de ani de independență a statului, populația Republicii Moldova a scăzut cu un milion de persoane. La capitolul Indicele de Percepție a Corupției, calculat de organizația Transparency International, Republica Moldova în permanență se clasează printre state cu nivel de corupție înalt, cu concluzia că, prin ritmurile înregistrate în ultimii ani de depășire a corupției, „țara are nevoie de 45-50 de ani pentru a ajunge la nivelul Estoniei”. Și în concluzie este relevat: „ca națiune, Republica Moldova încă nu s-a realizat în forma unei comunități de oameni ce ar fi în deplin consens privind identitatea și istoria sa, dar, la fel de important, privind viitorul său. Ca țară, Republica Moldova încă nu este în stare să-și impună suveranitatea pe tot teritoriul său recunoscut internațional. Ca stat, Republica Moldova încă rămâne disfuncțională în multe aspecte, inclusiv în ceea ce privește pilonii fundamentali, cum ar fi instituțiile democratice, supremația legii și asigurarea unei baze economice stabile”.

O deficiență evidentă a paradigmei de dezvoltare aplicate

O simplă enumerare a problemelor și eșecurilor celor 30 de ani de construcție a statului Republica Moldova atestă o deficiență evidentă a paradigmei de dezvoltare aplicate. Întrebarea de fond se reduce la fezabilitatea în principiu a proiectului statal în spațiul înglobat în hotarele Republicii Moldova și recunoscute în plan internațional. La etapa actuală, în societatea moldovenească nu există un răspuns univoc la această întrebare. Alături de modelul de dezvoltare suveranist (stat suveran și independent), în mentalul colectiv tot mai mult se afirmă proiectul unionist (unirea politică cu România), chiar și în condițiile când în toată perioada de 30 de ani la nivel politic a predominat latura pragmatică a relațiilor moldo-române, dominată oficial, în ultimele aproape două decenii, de obiectivul strategic al Republicii Moldova de a se integra în UE.

În toți acești ani, abordarea oficială a României s-a constituit în perimetrul relațiilor frățești între două state și, mai nou, în a contribui la faptul ca Republica Moldova să aibă un parcurs ireversibil al integrării europene, dar și să fie o zonă de stabilitate și securitate la frontiera sa estică. În cadrul recentei vizite a Maiei Sandu la București, a fost subliniată din nou poziția României despre sprijinul covârșitor, durabil și transpartinic pentru Republica Moldova, atașat parteneriatului strategic bilateral privind integrarea statului moldovenesc în comunitatea europeană.

O simbioză a modelelor suveranist și unionist de dezvoltare

Relația moldo-română în interpretarea președintelui Maia Sandu, articulată în cadrul vizitei la București, a inclus exprimarea satisfacției pentru revenirea lor la o relație frățească, normală. S-a menționat aportul României în lupta cu COVID-19, s-a vorbit despre exporturile moldovenești predominante pe piața românească, despre marele așteptări privind investițiile românești în proiecte economice concrete în derulare și de perspectivă, despre vocea puternică a României în UE în favoarea Republicii Moldova. Totodată, această abordare a relațiilor moldo-române de către Chișinăul oficial se limitează la paradigma cutumiară (suveranistă) a ultimelor decenii, fără tentative palpabile de a umple aceste relații cu un conținut principial nou. Se mizează mult pe intensificarea dialogului interstatal multidimensional moldo-român care, indiscutabil, dispune de un potențial mare încă nevalorificat complet. Însă toată experiența anilor precedenți ne vorbește în favoarea necesității unei schimbări radicale a situației din Republica Moldova în formatul actual de cooperare moldo-română. Se cere o abordare principial nouă, o formă de simbioză a modelelor suveranist cu cel unionist de dezvoltare a Republicii Moldova, în baza unui conținut principial nou de intensificare a relațiilor moldo-române.

Cooperare cu elemente de integrare

Reforma cardinală europeană în societatea moldovenească cel mai lesne poate să se înfăptuiască cu aportul și participarea nemijlocită a României, membru al UE. Cooperarea strânsă cu elemente de integrare economică, socială, culturală și politică între Republica Moldova și România, este calea cea mai scurtă și sigură de integrare europeană. Și unul din primii pași de făcut pe această cale ar fi reconfirmarea oficială a caracterului relațiilor moldo-române ca relații între două state românești. În așa fel se va obține diminuarea elanului dezbaterii demobilizante identitare în societatea moldovenească, se vor crea premise reale pentru depășirea clișeelor ideologice implantate în mentalul colectiv de politicile imperialiste din trecut și prezent. În caz dacă ratăm această oportunitate unică de intensificare a reformei europene în Republica Moldova, riscăm să atingem nivelul de azi de dezvoltare a unor asemenea state europene ca Estonia, peste cinzeci de ani. O perspectivă debordantă, care condamnă încă niște generații în Republica Moldova la sărăcie și mizerie.

Sursa IPN.