Potrivit organizatorilor, istoria mănăstirii este legată de lavra Neamțului de peste Prut, fiind una din cele mai mari centre medievale de cultură și învățământ moldovenești, iar expoziția aduce în atenția publicului o mică parte din bogata bibliotecă a Mănăstirii Noul Neamț, cărți scrise în limba română, slavonă, latină, franceză, greacă, germană și rusă.

Cea mai veche lucrare expusă este „Pravila de la Govora”  din 1640, care înainte de a ajunge la mănăstirea Neamț, s-a aflat în biserica cu hramul Sfântul Nicolae din Bacău. Totodată, pot fi admirate și alte lucrări monumentale ale tiparului românesc precum „Liturghia”, tipărită la Iași de Duca Sotirovici în 1747, sau Evanghelia din 1762, și chiar Enciclopedia sau dicționarul explicativ al științelor, artelor și meseriilor editată la Paris în anul 1751.

Biblioteca mănăstirii deținea aproape 2000 de volume vechi, scrise de mână și tipărite, iar în perioada interbelică era considerată ca fiind cea mai valoroasă dintre toate bibliotecile mănăstirești. În mare parte, biblioteca a fost completată prin contribuția duhovnicului Andronic. La completarea bibliotecii Mănăstirii Noul Neamț cu literatură bisericească și laică s-au implicat și diferite personalități marcante ale spiritualității creștine, precum arhimandritul Conon Arămescu-Donici sau Mitropolitul Iosif Naniescu.

Între anii 1945-1958, în urma lichidării unor mănăstiri (Curchi, Căpriana, Hârbovăț, Hâncu), o parte din bunurile acestora, în special cărțile, au fost salvate și aduse la Mănăstirea Noul Neamț. La 16 octombrie 1962 a fost închisă și Mănăstirea Noul Neamț, iar ca urmare arhiva mănăstirii, cărțile din biblioteca, atât cât s-a salvat cu putință, au fost depuse din inițiativa lui A. Nichitici la Arhiva Centrală de Stat a RSSM.

Expoziția este deschisă publicului la Biblioteca Națională până la 31 martie (blocul central al bibliotecii, etajul 2).