În expoziție sunt prezentate circa 90 de documente: volume de versuri, cărți pentru copii, opera autorului tradusă în alte limbi, CD-uri muzicale pe versurule lui Grigore Vieru, reproduceri și filatelie.

Printre acestea se numără primul debut editorial din anii studenției, placheta pentru copii „Alarma” (1957), urmată de alte cărți pentru cei mici: „Mulțumim pentru pace” (1963), volumul de versuri, povestiri și cântece „Făgurași” (1963), „Trei iezi” (1970), „Albinuța: cartea preșcolarului” (1982), „Abecedar” (1989), „Spune-i soarelui o poezie” (1989), „Cartea ghioceilor” (1996), „Frumoasă-i limba noastră” (1996), „La școala iepurașilor” (2002), „Soare, soare, domn frumos” (2008). Volume pentru maturi: „Duminica cuvintelor” (1969), „Cum mi-am învățat băiatul cifrele și număratul” (1974), „Aproape” (1974), „Mama” (1975), „Un verde ne vede” (1976), „Steaua de vineri” (1978), „Fiindcă iubesc” (1980), „Cel care sunt” (1987), Rădăcina de foc” (1989) „Hristos nu are nici o vină” (1991), „Curățirea fântânii” (1993), „Rugăciune pentru mama” (1994), „Văd și mărturisesc” (1997), „Strigat-am către Tine” (1999), „Acum și în veac” (2000), „Lucrarea în cuvânt” (2001) „Cântec de leagăn pentru mama” (2003), „Cât de frumoasă ești” (2004), „Liniștea lacrimii” (2006).

Versurile sale au fost traduse și editate în circa 15 țări (Franța, Macedonia, Bulgaria, Rusia, Ucraina, Georgia, Țările Baltice ș.a.), precum: „Mkate Kwa Umande = Хлеб с росою” (1983), „Избранное : Стихи” (1984), „Piektdienas zvaigzne = Звезда пятого дня : Dzejoļi” (1988), „Rădăcina de foc = Raíz de fuego” (1998), „Il Nimbo di Rugiada = Nimbul de Rouă : Poesie” (2009) „Orfeo rinasce nell'amore = Făgăduindu-mă iubirii” (2010) ș.a.

Mulți compozitori basarabeni s-au inspirat din poezia lui Grigore Vieru, printre care se numără culegerile de cântece „Poftim de intrați", „Cine crede" ș.a.. Grigore Vieru însuși este autor al unor melodii de cântece pentru copii ("Să crești mare" ș.a.), fiind în strânsă colaborare cu compozitoarea Iulia Țibulschi ("Soare, soare", "Clopoțeii", "Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cântând cu iubire" ș.a.). Cunoscutele piese pe versurile lui Vieru sunt interpretate de soții Doina și Ion Aldea Teodorovici, iar cea mai îndrăgită piesă este ''Eminescu''. La fel de cunoscută este și piesa ''Reaprindeți candela'', interpretată de Dida Drăgan.

Documentele sunt sistematizate în mai multe compartimente: Poezii antume din opera poetului Grigore Vieru; Grai, Mamă, Patrie, Iubire; Grigore Vieru pe meridianele lumii; Grigore Vieru printre notele muzicale.

Expoziția va fi deschisă pentru vizitatori până la 28 februarie 2022 în blocul central, (str. 31 August 1989, nr. 78 „A”), spațiul expozițional, etajul I.

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta, județul Hotin (azi raionul Briceni), în familia lui Pavel și Eudochia Vieru (n. Didic). După absolvirea școlii de 7 clase din satul natal (1950), urmează școala medie din orașul Lipcani (1953). Este licențiat al Facultății de Filologie și Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” (1958); redactor la revista pentru copii Scânteia leninistă (actualmente Noi) și la ziarul Tânărul leninist (actualmente Florile dalbe); între 1960-1963, redactor la Editura Cartea Moldovenească. În 1973 face prima vizită în România, în cadrul unei delegații de scriitori sovietici; revine în 1974 și 1977, la invitația Uniunii Scriitorilor din România. Laureat al Premiului de Stat al RSS Moldovenești (1978) pentru antologia „Un verde ne vede”. Se implică în Mișcarea de Eliberare națională, fiind ales în 1989 deputat al poporului. În 1988 i se acordă Diploma de Onoare H.Ch. Andersen a Consiliului Internațional al Cărții pentru Copii și Tineret. Este membru corespondent al Academiei Române, din 1993. Se stinge din viață pe 18 ianuarie 2009, în urma unui grav accident de circulație, având parte (pe 20 ianuarie) de funerarii naționale. Este decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.