William Hague, fost ministru de externe britanic, a analizat evenimentele actuale legate de invazia rusă a Ucrainei în rubrica sa din The Times.

Hague a dezvăluit cum, în februarie 2011, la debutul „Primăverii arabe”, ministrul egiptean de externe îl asigura la telefon că „totul este în regulă și nu aveți de ce să vă faceți griji”, iar în timp ce vorbea, televiziunea difuza imagini cu un milion de oameni furioși, pe străzile din Cairo, care cereau căderea regimului lui Hosni Mubarak.

Două zile mai târziu, guvernul lui Mubarak a fost răsturnat, dar cuvintele ministrului ilustrează un adevăr important despre guvernele autocratice - atunci când au probleme, nu pot admite niciun inconvenient, eșec sau pericol, nici al pentru alții, dar uneori nici chiar pentru ei înșiși.

Astfel de guverne au același tip de atitudine, negând realitatea cât mai mult timp.

Așa a fost cazul și atunci când nava-amiral a Flotei Mării Negre, crucișătorul Moscova, s-a scufundat, potrivit comunicărilor Kremlinului, în timp ce era remorcat într-o mare furtunoasă, deși filmările arată că vremea pe mare era bună. Aceeași atitudine o întâlnim și după retragerea de pe Insula Șerpilor, explicat de Moscova ca un „gest de bunăvoință”, după exploziile din bazele militare din Crimeea (prezentate ca accidente) sau în urma retragerii după contraofensiva ucraineană din regiunea Harkiv, retragere catalogată de Moscova drept o „regrupare”.

Opțiunile lui Putin - Trei variante

Deși situația este gravă pentru armata rusă, Putin insista săptămâna trecută că totul decurge conform planului. Totuși, mulți ruși știu că acest lucru este departe de adevăr. Bloggeri militari, cei care au scris până acum cu entuziasm despre război, au schimbat discursul și încep să vorbească despre forțele armate incompetente și au cerut distrugerea mai rapidă a infrastructurii ucrainene.

Putin își va da seama că are probleme, arată William Hague, dar prostia instituționalizată va dura ceva timp până când va apărea simțul realității.

Potrivit autorului, președintele rus are trei opțiuni, iar toate trei prezintă un mare risc. 

Prima sa opțiune este mobilizarea completă a economiei și societății ruse pentru un război convențional total. Strângerea a două milioane de rezerviști, convertirea fabricilor de muniție, cerând tuturor de pretutindeni să facă sacrificii. Riscurile pentru el cu această opțiune sunt că este nevoie de timp, că multe componente moderne fabricate în Occident nu sunt disponibile și că sprijinul public s-ar putea prăbuși. Dovezile că tinerii ruși nu vor să fie recrutați în luptă sunt foarte puternice.

O altă posibilitate este amenințarea utilizării, demonstrației sau utilizării efective a unei arme de distrugere în masă, cum ar fi o bombă nucleară tactică care ar fi aruncată asupra unui oraș sau a unităților militare. Aceasta este cea mai nebunească opțiune, ceva care ar uni întreaga lume împotriva lui Putin. Este, de asemenea, cel mai probabil scenariu de instigare a unei lovituri de stat interne pentru înlăturarea lui Putin de la putere.

A treia opțiune este să te retragi și să încerci să trăiești pentru a lupta din nou în viitor. O "regrupare", așa cum spune Kremlinul, ar fi un "gest de bunăvoință" major în special pentru armata rusă, care se va putea poziționa pe linii mai defensive. Ar oferi o încetare a focului și îți dă posibilitatea să dai vina pe toți, în afară de tine, arată William Hague. Riscul lui în acest scenariu este ca rușii să vadă care sunt limitele Rusiei și să înțeleagă că viitorul va fi sumbru pentru ei. Președintele lor ar fi atunci foarte vulnerabil, opinează expertul britanic.

La capătul unei mese lungi și goale din Kremlin se află un om ale cărui planuri sunt în derivă, forțându-l încet-încet să-și asume din ce în ce mai multe riscuri, conchide Hague.