— Când ați plecat la Londra și ce v-a determinat să faceți acest pas?

— De fapt, am ple­cat la stu­dii post­u­ni­ver­si­tare la Atena, Gre­cia, ca să ajung mai târ­ziu, dintr-o fru­moasă întâm­plare, la Lon­dra. Când am ple­cat, eram con­vinsă că voi reveni acasă peste câțiva ani, dar am mai stat să scriu o teză de doc­to­rat. Părinții m-au înțe­les, deși mama era foarte tristă când i-am spus că mai rămân. După ale­ge­rile din 2001, dece­pțio­nată de ce se întâm­plă acasă, dar cu o spe­ranță că lucru­rile ar putea să revină la bine, am decis să ini­țiez o cer­ce­tare în publi­ci­tate poli­tică, cazul R. Mol­dova. Făceam pla­nuri să acti­vez în sec­to­rul pri­vat de publi­ci­tate ori să pre­dau la uni­ver­si­tate, ori să fac în con­ti­nu­are jur­na­lism. Din 2006, însă, m-am sta­bi­lit cu fami­lia în Marea Bri­ta­nie.

— Cum a fost să vă integrați într-un mediu nou?

— Inte­gra­rea în orice soci­e­tate cul­tu­rală și ling­vis­tică dife­rită de cea din care faci parte e o pro­vo­care cu avan­taje și dez­a­van­taje. Ca să-ți reu­șească, tre­buie să înveți multe și repede, să încerci să fii una cu cei din jur și, doar când asta îți reu­șește, să revii la tine, să-ți redes­co­peri iden­ti­ta­tea și să savu­rezi că ești dife­rit de alții. Am locuit în Gre­cia, Bel­gia, apoi în Tur­cia. De fie­care dată, a tre­buit să le iau pe toate de la capăt. Când ai fami­lie, deci­zia de a locui într-o țară sau alta nu e una per­so­nală, ci a între­gii fami­lii. Am reve­nit recent la Lon­dra, de unde am lan­sat gale­ria online de artă Topo­raș și site-ul fineartmoldova.com.

— Cum sunt priviți moldovenii în străinătate?

— În stră­i­nă­tate, mol­do­ve­nii sunt apre­ciați pen­tru firea lor mun­ci­toare, cuminte și des­cur­că­reață.

— Sunteți jurnalistă. Faceți jurnalism în Marea Britanie?

— N-am înce­tat nici­o­dată să scriu. Când nu scriu mai mult timp, nu mă simt în apele mele. Lea­cul mi-l știu: scri­sul. De peste hotare am rela­tat pen­tru BASA-press, BBC, ser­vi­ciul româ­nesc, am scris Scri­sori Acasă pe pri­mul meu blog și isto­ri­oare pen­tru Știri pozi­tive.

— Puteți compara jurnalismul din R. Moldova și cel din Anglia?

— Sunt multe de spus des­pre jur­na­lis­mul englez. În esență, pen­tru un jur­na­list din afară e un mediu greu de pene­trat, cu stan­darde bine puse la punct și un nivel de infor­mare mai cali­ta­tiv.

— Cum s-a născut ideea lansării unui site de comerț electronic cu tablouri și printuri?

— Într-o dis­cu­ție, pe când eram în cău­ta­rea unui pro­iect cre­a­tiv. Am îmbrățișat-o, dezvoltând-o din­colo de aștep­tă­rile pri­e­te­ni­lor mei. Cred că asta s-a întâm­plat pen­tru că am pus mult suflet și chi­b­zu­ință și am reu­șit să trans­form o idee de lan­sare a unui maga­zin de artă într-un pro­iect fru­mos de pro­mo­vare a artei. Chiar dacă e ade­vă­rat că aceasta este un lux și nu ne aduce, deo­cam­dată, sufi­cient pro­fit pen­tru a ne dezvolta pre­cum am vrea. Deși mai avem multe de făcut, refuz să fiu foarte prag­ma­tică. Sunt con­vinsă că, fără o viziune de ansam­blu și fără uni­fi­ca­rea efor­tu­ri­lor, nu vom putea scoate din ano­ni­mat arta din Mol­dova.

Nu știu în ce măsură soci­e­ta­tea este gata să ne spri­jine. Am impre­sia că arta, ca de obi­cei, nu e o pri­o­ri­tate la noi acasă, deși, de când am lan­sat gale­ria, am obser­vat un inte­res spo­rit față de ce și cum facem.

Noi am decis să fim un ser­vi­ciu pen­tru pic­tori, dar și pen­tru ama­to­rii de artă pe piața inter­na­țio­nală. Anume de aceea ofe­rim și ori­gi­nale, și prin­turi de artă de cali­tate îna­ltă. Încu­ra­jăm pic­to­rii să cre­eze, iar ama­to­rii de artă să cole­cțio­neze inclu­siv prin­turi de artă ale celor mai reu­șite tablo­uri, ca aces­tea să fie savu­rate de cât mai multe per­soane, nu doar de cele în pose­sia cărora ajung ori­gi­na­lele.

— De ce ați intitulat site-ul „Toporaș”?

— Mi-am dorit să sune un cuvânt româ­nesc înă­lță­tor, dar nu pom­pos, care ne-ar repre­zenta intenți­ile și, în ace­lași timp, ar da spe­ranță și putere altora. Topo­ra­șul, pe cât este de gin­gaș, pe atât de vigu­ros. Topo­ra­șul nos­tru sim­bo­li­zează arta din Mol­dova, care, fiind la doi pași de cele mai pros­pere cen­tre euro­pene, rămâne, deo­cam­dată, necu­nos­cută și, de ase­me­nea, forța cre­a­tivă care poate cio­pli rea­li­ta­tea. Și dacă Topo­ra­șul intră în voca­bu­la­rul vor­bi­tori­lor celor mai răs­pân­dite limbi, avem doar de câș­ti­gat. În română folo­sim, bună­oară, foarte multe cuvinte engle­zești. De ce vor­bi­torii de engleză nu ar cunoa­ște un cuvânt mai spe­cial în română?

— Cu ce probleme v-ați confruntat și cum le-ați depășit?

— Dacă vă refe­riți la cum am ini­țiat această acti­vi­tate, aș zice că difi­cul­ta­tea cea mai mare a fost să con­ce­pem un pro­iect via­bil, să con­struim un site și să diri­jăm un pro­iect de amploare. Un înce­put înseamnă foarte mult. Noi am inves­tit mult timp și resurse în asta. Dar atunci când s-a lan­sat, au apă­rut griji supli­men­tare. Navi­găm zil­nic în cores­pun­dere cu viziu­nea, sco­pu­rile și pri­o­ri­tă­țile noas­tre. Prin­ci­pa­lul e să știi bine ce dorești să faci și să nu ai frică de a fi cri­ti­cat.

— Cât de interesați sunt oamenii din străinătate de arta din R. Moldova?

— Rea­cția este îmbu­cu­ră­toare. Deși stră­i­nii n-au dat năvală să cum­pere tot, se găsesc per­soane dor­nice să inves­tească mai bine în arta din Mol­dova decât să-și țină banii la bancă. Rea­cția publi­cu­lui este pozi­tivă, deși pe piața inter­na­țio­nală cre­a­ția pic­to­ri­lor năs­cuți în Mol­dova e mai puțin cunos­cută.

— După ce criterii sunt selectate lucrările ce apar pe site? Cum găsiți pictori care să-și dorească plasarea tablourilor lor pe site sau ei sunt deja cei care vin cu propunerea?

— Pic­tori talen­tați năs­cuți în Mol­dova avem mulți. Intențio­năm să cuprin­dem cât mai mulți din­tre cei care deja au un lim­baj plas­tic bine coa­gu­lat, dar și din­tre cei mai tineri, care urmează să-și dezvolte potenți­a­lul. Pri­mul lucru îna­inte de a pro­pune sau a accepta o cola­bo­rare e să deter­mi­năm în ce măsură putem con­lu­cra de la dis­tanță și dacă putem miza pe o con­lu­crare one­stă și res­pon­sa­bilă. Cre­a­ția artis­tu­lui și cali­ta­tea exe­cu­tă­rii lucră­ri­lor, însă, sunt deci­sive. Ne pro­pu­nem să pre­zen­tăm, vir­tual, la nivel inter­na­țio­nal, valori națio­nale, dar și uni­ver­sale. Con­tează și teh­nica rea­li­ză­rii.

— Pentru R. Moldova, prețurile par destul de mari. Cum sunt acestea, raportate la Anglia?

— Prețu­rile ori­gi­na­le­lor nici pen­tru englezi, nici pen­tru cetă­țe­nii altor state, căci oferta noas­tră este pen­tru piața inter­na­țio­nală, nu sunt floare la ure­che. Dar asta-i artă. Sta­bi­li­rea prețu­lui este, într-un fel, subiec­tivă. Sunt reguli pe care încer­căm să le apli­căm, dar artis­tul, totuși, are un cuvânt de spus. Și aștep­tă­rile arti­ș­ti­lor noș­tri sunt mari. Noi per­ce­pem un comi­sion din care tre­buie să aco­pe­rim chel­tu­ie­lile curente și să inves­tim în dezvol­tare și pro­mo­vare. Prin­tu­rile noas­tre sunt la un preț mai acce­si­bil. Ele repro­duc ori­gi­na­lele la cel mai cali­ta­tiv nivel. Nu sunt copii sim­ple, dar impri­mări pe hâr­tie de cali­tate cu cer­ne­ală de cali­tate. De la lan­sare am anu­nțat mai multe oferte la prețuri reduse: 20% din cos­tul ori­gi­na­le­lor, până la 50% din cos­tul prin­tu­ri­lor de artă și livrare gra­tu­ită. Acum avem o ofertă sim­bo­lică, pen­tru cupluri. £42 redu­cere de preț pen­tru toate prin­tu­rile de artă. Un joc de cuvinte FOR TWO. Am vrea mult ca îndră­gos­ti­ții să se ata­șeze și de artă, căci, prin artă, oame­nii pot deveni mai fru­moși, iar o rela­ție se poate cris­ta­liza pe o viață întreagă prin inte­rese și aspi­ra­ții comune, dar și liber­ta­tea de ale­gere și dezvol­tare per­so­nală.

— Talentele pleacă din Moldova. Cum ar putea fi oprite acasă?

— Exo­dul talen­te­lor nu poate fi sto­pat, mai ales în con­di­ți­ile hao­su­lui care pre­do­mină astăzi în Mol­dova. Loca­li­za­rea sau res­tri­cțio­na­rea talen­tu­lui nu cred că e o solu­ție. Ori­cine, fie el artist plas­tic sau nu, tre­buie să aibă parte de liber­ta­tea de depla­sare și de ale­gere. Un artist năs­cut în R. Mol­dova poate să aducă faimă țării sale ori­unde s-ar afla. Dar dacă un stat vrea să aibă spri­ji­nul lui, de exem­plu, în cali­tate de plăti­tor de impo­zite sau gene­ra­tor de solu­ții cre­a­tive pen­tru atra­ge­rea de inves­ti­ții, acest stat tre­buie să-i cre­eze con­di­ții de muncă și viață decentă și să inves­tească în dezvol­ta­rea lui pro­fe­sio­nală. De fapt, sta­tul tre­buie să aibă grijă de toți. Dar pen­tru asta e nevoie de o guver­nare corectă, ce ar însemna și o ges­tio­nare corectă a resur­se­lor publice, lipsă de igno­ranță, de jocuri de culise, de con­flicte de inte­rese. Arti­ș­tii nu au nevoie de un sta­tut aparte în stat. Dar ei nu tre­buie nici lăsați în voia sorții, căci arta este un instru­ment deo­se­bit. În sen­sul bun al cuvân­tu­lui, ea poate cio­pli rea­li­ta­tea și aduce pros­pe­ri­tate. Talen­tul nu tre­buie închis între hotare, doar încu­ra­jat și pro­mo­vat.

— Mulțumesc mult.

Sursa: www.zdg.md