„Guvernul nu va plăti nimic din cauza unei proceduri pe care Curtea o consideră că a fost încalcă. Noi vom solicita fie revizuirea deciziei în fața Curții, fie vom merge să recuperăm un prejudiciu în instanțele naționale în baza deciziei CEDO”, a declarat avocatul Vanu Jereghi, potrivit sursei citate.

Episodul 1: Atacul polițiștilor în PMAN

În seara zilei de 7 aprilie 2009, după violențele din timpul zilei, reclamanta a mers, împreună cu colega ei de cameră, R., în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) din cauza zvonurilor despre protestele care aveau loc acolo. În PMAN s-au întâlnit cu ruda reclamantului, Valeriul Boboc, tânărul omorât, cu care au stat până noaptea târziu.

Potrivit reclamantei, Valeriu Boboc, colega ei de cameră, R, făceau parte dintr-un grup de aproximativ 50 de tineri care stăteau liniștiți pe stradă și discutau evenimentele zilei. În jurul orei 1 dimineața, pe 8 aprilie 2009, grupul lor a fost înconjurat de polițiștii care protejau clădirea Guvernului, un batalion al forțelor speciale, în măști, și ofițeri îmbrăcați simplu, înarmați cu puști automate și bastoane de cauciuc.

Tinerilor li s-a ordonat să se întindă pe pământ și au fost loviți cu picioarele și bătuți aspru cu bețe de cauciuc și puști. Tânăra și-a lovit capul de trotuar și a primit mai multe lovituri. Ulterior, tinerii au fost duși cu mașini la diferite izolatoare ale poliției.

În timp ce erau transportați spre mașina poliției, reclamanta și R. i-au văzut pe polițiști lovindu-l cu piciorul pe Valeriu Boboc, care era inconștient. Câteva zile mai târziu, a devenit cunoscut că Valeriu murise.

Într-o plângere adresată procurorului general, la 4 mai 2009, reclamanta a scris despre evenimentele din noaptea de 7 până la 8 aprilie 2009, inclusiv despre bătăile la care au fost supuse ea, R. și V. Boboc în PMAN.

Episodul 2: „Coridorul Morții”

După ce au fost transportați la secția de poliție Buiucani, tuturor persoanelor arestate (20 de tineri și trei tinere, inclusiv reclamanta și R.) li s-a ordonat să stea lângă perete cu mâinile ridicate și au fost bătute de fiecare când au încercat să vorbească sau să se miște. Rând pe rând, tinerii fuseseră duși la unul dintre birouri și li s-a ordonat să-și dea jos pantalonii. Au urmat sunete de bătaie și țipetele victimelor.

Toți tinerii care se întorceau de la birou avuseseră semne clare de rele tratamente. Unul dintre ei fusese complet gol atunci când a fost eliberat. Toate cele trei tinere fuseseră luate împreună la birou și fuseseră insultate și strigate, dar nu au fost supuse la violențe fizice. Nu li se dăduse nicio explicație cu privire la motivul arestării lor.

La aproximativ 5 dimineața, la 8 aprilie 2009, tinerele au fost eliberate și au fost sfătuite să părăsească orașul. R. declarase că se temuse de viața ei și decise astfel să părăsească orașul și să-și schimbe numărul de telefon mobil. De asemenea, ea refuzase să se supună unui examen medical.

Reclamanta i-a cerut procurorului general să îi investigheze temeinic plângerile și să îi aducă în fața justiției pe cei responsabili de maltratarea și detenția ilegală pentru mai mult de cinci ore, fără a-i explica motivele arestării ei sau nu i-a permis să își informeze rudele despre detenția sa.

Citiți continuarea materialului pe Anticoruptie.md