“Furnalul” adormit de veacuri ascunde cei mai sălbatici de pe teritoriul României, iar urmele glaciațiunii atârnă ca o brățară la încheietura celui mai extins dintre toți munții vulcanici din Carpații românești.

Pe măsură ce te apropii, masivul Călimani devine tot mai impunător. Însă aura aceasta fioroasă este încet, încet demistificată de multitudinea de peisaje superbe care te invită să cucerești crestele montane și văile împădurite. Nu vei regăsi însă, multe trasee marcate sau semne. Busola devine insuficientă, astfel că la fiecare pas trebuie să anticipezi sălbăticia muntelui, să împrumuți din instinctul unui supraviețuitor și să pășești fără teamă.

Începutul inițierii îl vei găsi în Parcul Național Călimani, acolo unde au fost imortalizate, secvențial, cele mai importante obiective turistice naturale ale zonei.

Ideea de constituire a Parcul Național Călimani a fost lansată în anul 1975 de către Centrul de Cercetări Biologice Cluj.

De atunci și până în prezent, peste 24 de mii de hectare au fost delimitate întru conservarea biodiversității florei și faunei. Aproape 1000 de specii de plante vasculare și-au găsit culcușul în acest parc.

Prin noianul de sălbăticie îți poți croi drum spre Rezervația Naturală 12 Apostoli, cuprinsă între pârâul Neagra Șarului și pârâul Poiana Negri – un străvechi sanctuar de cult rostuit să adune sufletele celor vii, ale moșilor și strămoșilor noștri la Ospățul nemuriri.

Odată ajuns acolo rezultatul migalei cu care natura a dăltuit, cu grijă, calcarul din inima muntelui, dăruind privirilor noastre forme ciudate precum „Moșul“, „Gușterul“, „Mucenicul“, „Mareșalul“, „Ramses“, „Godzila“, „Dragonii“, „Cezar“, „Nefertiti“ te prinde într-o spirală a mirajului.

În amonte pe pârâul Umed, aflată la aproximativ 500 m de la confluența cu pârâul Tihu, cascada, cu o cădere de aproximativ 8 m, reprezintă un punct de atracție deosebit.

Iar de acolo alunecăm foarte ușor către Rezervația Iezerul Călimanului. Arie protejată de interes național, o identifici foarte ușor în Munții Călimani, la poalele Vârfului Răchitiș. Acolo ești invadat de specii floristice rare, printre care și bujorul de munte, cunoscut și sub numele de smârdar, precum și specii faunistice de mamifere, păsări, insecte, reptile și batracieni, specifice Carpaților Orientali.

Pentru temerari, piatra de încercare o reprezintă Vârful Pietrosul, care măsoară 2100 de metri – o creastă cu relief alpin total deosebită în comparație cu restul lanțului vulcanic. Cea mai accesibilă calea către gloria cuceririi Pietrosului este cea dinspre Lunca Bradului, pe valea Ilvei prin Șaua Negoiului.

În orice caz, Pietrosul este foarte capricios. Se înfofolește în ceață, îți trimite stropi de ploaie, îți pune piedici pe drum, însă, odată cucerit, te lasă să îl cuprinzi.

Un material realizat de Radio Iași