În județul Caraș-Severin se află cel mai mare complex mulinologic din România, unic în Europa, sau morile de apă de la Rudăria, așa cum le cunosc bănățenii. Dacă în 1874 existau 51 de mori, după inundațiile din 1910 au mai rămas doar 22, așezate asemenea unei salbe de mărgele pe o lungime de trei kilometri.

Aici, la fel ca în urmă cu sute de ani, localnicii folosesc morile de apă să facă făină de mălai, care are un gust unic. Și asta datorită procedurii de măcinare, care este foarte lentă. Grăunțele de porumb sunt zdrobite de pietre care se rotesc cu o turație mică. Zilnic se macină 100 kilograme de făină.

Morile de apă de la Rudăria se folosesc în comun, în devălmășie și nu există localnic, care să nu aibă rând la moară. Acesta se moștenește din generație în generație. La fiecare moară sunt 15-25 de rândași, care contribuie cu bani sau muncă la întreținerea morilor. Un rând mare înseamnă o zi și o noapte, iar un rând mic, doar o zi sau o noapte. Construcțiile de adăpostire ale morilor sunt din lemn, acoperite cu șiță, iar instalațiile au același principiu tehnic, constructiv și funcțional: turbina cu apă. Întreaga muncă s-a făcut numai cu dalta și ciocanul. Morile sunt ale oamenilor, însă au fost introduse în patrimoniul național și se află sub atenta supraveghere a Muzeului Astra din Sibiu.

Morile, la fel ca și oamenii, au un nume. Ele sunt botezate fie după constructor, fie după locul unde sunt amplasate: Roșoanea, Viloanea, Trăiloanea, Mora de la tunel sau Îndărătnica dintre râuri. Pe vremuri, nu erau folosite doar pentru măcinatul făinii, ci erau considerate ca ieșitul în oraș. Aici, se discutau problemele comunității și se puneau la cale căsătorii. Ele se mai numesc și “morile iubirilor împlinite”, deoarece în trecut erau locul de întâlnire între fete și flăcăi. 

Tinerețe fără bătrânețe

Pe lângă spectacolul fascinant al cascadelor îmbinat cu zgomotul salbei de mori, o excursie pe Valea Miracolelor oferă și alte surprize nebănuite. Nu lipsesc legendele.

Se spune că morile de apă sunt păzite de Adam și Eva, două stânci cu înfățișare omenească, care se află undeva sus pe Cheile Rudăricăi, spre ieșirea din rezervația mulinologică. Pe vremea dacilor, erau doi tineri care se iubeau, însă părinții lor nu se prea înțelegeau, tocmai din cauza unei mori. Ei le-au interzis tinerilor să se mai vadă, iar cei doi au fugit în munți. Atunci, toate rudele au plecat să-i caute, însă ca să li se piardă urma, îndrăgostiții au urcat pe stânci și au fost loviți de un trăsnet. Cei doi s-au transformat în stânci și de atunci păzesc zona. Se spune că locul este total inaccesibil și învelit de mister. Niciun alpinist nu a reușit să urce acolo, carabinele se rup, corzile se încurcă sau din senin începe să plouă cu tunete și fulgere.

Comuna Rudăria sau Eftimie Murgu

Localitatea Rudăria, în prezent Eftimie Murgu, după numele revoluționarului pașoptist Eftimie Murgu, se află la poalele Munților Almăjului, la câțiva kilometri de Bozovici, fiind atestată documentar în anul 1470. Vechiul nume vine de la râul Rudărica, ce traversează satul, și care în traducere slavonă înseamnă „râul de fier”. Această denumire a fost primită cel mai probabil datorită zăcămintelor care se găsesc în munții din împrejurimi. Mare parte din populație se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor.

Cum ajungi?

Există mai multe rute pe care se poate ajunge la morile de apă de la Rudăria. Dacă vii dinspre Băile Herculane sau Caransebeș, pe E70, în localitatea Cornea trebuie ținută șoseaua spre Anina, iar după Prilipeț, un indicator te va ghida către Eftimie Murgu. Dacă punctul de pornire este Reșița, atunci trebuie să mergi pe DN 58, spre Bozovici, după care se intră pe DJ571, până în Eftimie Murgu. Dacă vii dinspre Clisura Dunării, Moldova Nouă atunci trebuie să mergi către Cărbunari, apoi Dalboșeț și în sfârșit Eftimie Murgu.


Pentru a ajunge în locul despre care se spune că dacă rămâi peste noapte, dimineața te trezești întinerit trebuie să traversezi întreaga comună. Odată ajuns la ieșire din Eftimie Murgu, sunt mai multe variante: fie mergi cu mașina, fie o iei la pas pentru a putea admira peisajele desprinse parcă din cărțile de basme. O altă variantă ar fi bicicleta, însă în zonă nu există niciun centru de închirieri, așa că este obligatoriu să fie la purtător.

Un material realizat de Radio Reșița