Răsfoind paginile istoriei Banatului, aflăm că la sfârșitul secolului al XIX-lea, după finalizarea procesului de vânzare a domeniilor Coroanei Habsburgice, în această regiune au apărut marile proprietății agricole, achizitionate de catre nobilii maghiari, germani sau croați, care si-au construit aici castele, conace, reședinte de vară, după moda curților regale vieneze. Unele dintre aceste minunate clădiri au murit odată cu proprietarii, altele dăinuie și astăzi.

Printre acestea din urmă se numără și Castelul Nako din Sânnicolau Mare, cel mai vestic oraș din România, aflat la 60 km nord de Timișoara.

Castelul este situat în centrul orașului și a fost construit în anul 1864, pentru contele Kálmán Nako în mijlocul unui parc cu arbori de esență rară. Este unul dintre puținele castele din Banat care s-a păstrat aproape intact de-a lungul vremii și care astaăzi este bine întreținut și renovat.

Castelul Nako nu poate fi încadrat, din punct de vedere arhitectural, într-un singur stil, dar a preluat din elementele de stil ale barocului și influențele romantismului, dându-i construcției o anumită ținută, care să impresioneze, fiind tipică micilor castele situate la periferia imperiului austro-ungar.


Clădirea, străjuită de un turn în stil medieval, are 99 de încăperi. Imaginați-vă că pe vremea sa de maximă prosperitate, în castel se afla o bibliotecă cu 5 000 de volume, picturi, statui, mobilă sculptată, porțelanuri rare, scrisori de la Deák Ferenc, Franz Liszt și Richard Wagner. În sufragerie erau expuse porțelanurile antice japoneze și copii după câteva dintre tabloruile lui Rembrandt și Tizian.



Valorile din castelul conților Nako au dispărut, însă, imediat după Primul Război Mondial, când Banatul, pentru scurt timp, s-a aflat sub ocupație sârbească, apoi franceză. După Primul Război Mondial, în castel s-a organizat prima școală agricolă din România, pentru ca în 1941 să devină sediu legionar și apoi cazarmă-depozit de armament.


După al Doilea Război Mondial, între anii 1949 – 1951 în castel a funcționat o școală de tractoriști, iar în anii 1953-1955 o școala agricolă. În 1975, Primăria Sânnicolau Mare a organizat în castel Muzeul „Bela Bartok”, pe care l-a inaugurat în 1981. Tot în anii ’80, în castel a funcționat și Casa Pionierilor. După Revoluția Română din 1989, a devenit discotecă și club de calculatoare. Apoi în castel s-a organizat Casa de cultură și muzeul orașului.

Așadar, dacă vă aflați pe drumul către granița de la Cenad spre Ungaria, chiar dacă aveți în plan o altă destinație turistică, faceți un scurt popas și în Sânnicolau Mare și lăsați-vă surprinși de frumusețea Catelului Nako!

Un material realizat de Radio Timișoara