Problema unui astfel de proiect este aceea de a ști dacă autoritățile care verifică un astfel de certificat "pot avea încredere" în sursa documentului, a subliniat Marten Kaevats, consilier al guvernului estonian pe probleme tehnologice.

"Soluția ar trebui să funcționeze atât în Eritreea, cât și în Singapore", a precizat el.

Estonia dispune deja de propriul sistem de dosare de sănătate în format electronic, care conțin informații despre vaccinuri, însă majoritatea țărilor lumii nu au astfel de registre și deocamdată nu există o metodologie de recunoaștere reciprocă a acestui tip de documente naționale.

"Card galben cu senzor"

Proiectul reprezintă una dintre numeroasele inițiative vizând pașaportul vaccinal digital care au fost lansate la nivel mondial, dar care ridică, totuși, o serie de întrebări urgente în legătură cu respectarea vieții private și a drepturilor omului.

OMS a dat la rândul său dovadă de prudență și nu recomandă pentru moment pașapoartele de vaccinare pentru călătorii, întrucât nu le consideră o garanție suficientă ce asigură protecție împotriva transmiterii noului coronavirus.

Cu toate acestea, certificatele digitale deschid o perspectivă atrăgătoare, în special pentru sectoarele de activitate afectate de pandemia de COVID-19, precum companiile de transport aerian.

Companiile Emirates și Etihad au anunțat luna trecută că testează o aplicație ce permite verificarea vaccinării pasagerilor înainte ca aceștia să urce la bordul avioanelor.

Un acord încheiat între OMS și Estonia constă în dezvoltarea unui "card galben cu senzor" - o versiune digitală a unui sistem deja existent de documente tipărite ce asigură dovada vaccinării împotriva febrei galbene.

Potrivit lui Marten Kaevats, care este și consilier al OMS în chestiuni digitale legate de sănătate, este "imposibilă" crearea unui sistem de identificare digitală la nivel mondial în lunile imediat următoare, iar o combinație între certificatele tipărite și cele electronice pare mult mai probabilă.

Eforturile se concentrează pe elaborarea unor principii globale în vederea dezvoltării "unei soluții comune unice, pentru a verifica existența prestatorilor de servicii medicale" care eliberează astfel de certificate.

Viață privată și drepturile omului

Estonia, o țară cu 1,3 milioane de locuitori, a devenit cunoscută drept un veritabil pionier al tehnologiei la nivel internațional, estonienii contribuind deja la proiecte digitale importante, precum Skype, votul electronic și roboții din transporturi.

Guardtime, o companie estoniană care lucrează în domeniul certificatelor digitale COVID-19, colaborează deja cu Islanda, Ungaria și Lituania, dar și cu AstraZeneca, grupul farmaceutic care fabrică unul dintre vaccinurile aprobate împotriva noului coronavirus.

Potrivit lui Ain Aaviksoo, medic și director al Guardtime, primele țări vor începe să utilizeze pașapoarte digitale la nivel național "în săptămânile următoare".

El a respins îngrijorările referitoare la respectarea vieții private, subliniind că Guardtime folosește tehnologia blockchain pentru a proteja datele private ale utilizatorilor.

Datele personale și cele legate de sănătate rămân protejate în spațiile lor de origine, iar sistemul furnizează doar "o dovadă criptografică a certificatului și a procesului său de emitere și, astfel, a autenticității vaccinului".

Pentru a răspunde unor preocupări similare, proiectul comun OMS-Estonia se bazează pe principii conform cărora oamenii ar trebui să dispună de dreptul de a-și suprima datele personale, iar grupurile tehnologice nu ar trebui să fie autorizate pentru a obține profit de pe urma datelor pe care le gestionează.

Cu toate acestea, Ana Beduschi, profesoară de drept la Universitatea Exeter din Marea Britanie, consideră că inițiativele de acest tip ridică în continuare "întrebări esențiale despre protecția datelor și a vieții private".

Astfel de certificate riscă să creeze "o nouă diferențiere între oameni, în funcție de starea lor de sănătate", a adăugat ea.

Conform Anei Beduschi, înainte de a implementa pe scară largă noul sistem, ar trebui mai întâi ca vaccinurile să devină disponibile peste tot în lume și ar trebui găsite alternative pentru persoanele care nu pot fi vaccinate, cum este cazul femeilor însărcinate.

"Nu este suficient să dezvoltăm soluții tehnice de verificare a stării de sănătate a oamenilor", a insistat aceeași profesoară, adăugând că "riscurile de implementare a unor astfel de tehnologii trebuie să fie anticipate și reduse la minimum".