Conform datelor oficiale, prezența la urne a fost de 42,3%, procent situat în media participării la consultările populare din ultimii doi ani, elvețienii fiind chemați de câteva ori pe an la referendumuri pe teme dintre cele mai diverse.

Referendumul de duminică a fost rezultatul unui îndelungat proces început după accidentul nuclear produs în martie 2011 la Fukushima și care a fost urmat de un puternic tsunami. La câteva săptămâni după acea catastrofă, Elveția a decis ca pe termen lung să renunțe la energia nucleară, dar legea în acest sens a fost votată de parlament abia în septembrie 2016.

Elveția are în prezent patru centrale nucleare ce produc aproximativ o treime din necesarul de energie al țării. Executivul de la Berna a anunțat închiderea progresivă a acestora până în anul 2034, dar a subliniat că această dată este doar teoretică.

În paralel cu renunțarea la energia nucleară, Elveția va implementa în etape până în anul 2050 o nouă strategie energetică bazată pe susținerea energiilor regenerabile.

Prima componentă a acestei strategii, a cărei aplicare va începe chiar de anul viitor, vizează în principal reducerea consumului de energie și stabilește valori orientative ale diminuării consumului energetic pe cap de locuitor, respectiv o economie de 16% până în anul 2020 și de 43% până în anul 2035. Conform datelor oficiale, consumul individual de energie a scăzut deja în Elveția cu 14,5% față de nivelul din anul 2000.

Principalul partid al Elveției, formațiunea naționalistă Uniunea Democrată de Centru (UDC), s-a opus legii supuse votului la acest referendum, ea susținând că înlocuirea energiei nucleare cu energia solară și eoliană va implica cheltuieli de aproximativ 183 de miliarde de euro până în anul 2050.