Sunt milioane de oameni refugiați, strămutați intern și deportați, zeci și sute de localități complet sau parțial distruse, distrusă infrastructura critică pe o mare parte din teritoriul Ucrainei, care a lăsat alte milioane de oameni fără condiții elementare de viață în plină iarnă: fără curent electric, căldură, apă potabilă și hrană.

Și loc pentru încă și mai rău este pentru că unul din statele beligerante, Federația Rusă, posedă un mare potențial militar nuclear, pe care, în mai multe rânduri, a lăsat să se înțeleagă că, în anumite circumstanțe, îl poate folosi, cu consecințe inimaginabil mai grave decât cele foarte grave de astăzi.

Pe cât de real este pericolul, ce poate face și dacă poate face ceva comunitatea internațională pentru ca acest lucru sa nu se întâmple, dar și ce avem de făcut în caz de Doamne ferește au discutat participanții la dezbaterea publică „Este posibilă victoria Ucrainei fără dezarmarea nucleară a Rusiei? S-a copt omenirea pentru dezarmarea nucleară generală?”, organizată de Agenția de Presă IPN.

Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că arma nucleară reprezintă un dispozitiv exploziv care emană o cantitate uriașă de energie produsă în urma reacției în lanț de fisiune sau fuziune. În cazul fuziunii este vorba despre arma cu hidrogen, iar în cazul fisiunii este vorba despre nucleele grele de uraniu sau plutoniu. „Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate uciderii unui număr foarte mare de oameni și distrugerii clădirilor, obiectelor militare importante. Dăunează foarte mult biosferei în general. Ca să avem o imaginație când comparăm arma nucleară cu armele convenționale, trebuie să menționăm că prima armă nucleară a avut un echivalent în exploziv convențional de aproape de 20 de mii de tone. Iar prima armă cu hidrogen a avut un potențial de distrugere de 500 de ori mai mare”, explică Igor Boțan.

Potrivit lui, războiul nuclear este un conflict între statele care dispun de astfel arme. În comparație cu războiul convențional, cel nuclear este mult mai distructiv și se răspândește pe o arie mult mai mare. „Într-un război nuclear, factorii distructivi sunt unda de șoc, radiația și impulsul electromagnetic care scoate din funcțiune întreaga tehnică electronică”, susține expertul.

Sunt cinci state, care fac parte din Consiliul de Securitate al ONU și care dispun de arme nucleare – Statele Unite ale Americii, Rusia, Marea Britanie, Franța și China. Pe lângă acestea, de arme nucleare mai dispun India, Pakistan și Coreea de Nord. De armă nucleară a dispus Africa de Sud, dar a renunțat la ea, distrugând acest arsenal. Israelul se presupune că are armă nucleară. „Se consideră, după statistici, că în total, actualmente, aceste țări ar avea împreună aproximativ 20 de mii de focoase nucleare, dintre care 4 500 sunt funcționale și pot fi folosite. Deci, este un pericol foarte-foarte mare pentru omenire, dacă se ajunge la un război nuclear”, a menționat Igor Boțan.

Directorul Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice al Universității de Stat din Moldova, Victor Juc, a declarat că noțiunea de armă nucleară include diferite tipuri – atomică, cu hidrogen, bacteriologică, biologică, iar prima armă de distrugere în masă aplicată a fost arma chimică în Primul Război Mondial. „În al Doilea Război Mondial ne amintim de Japonia, atacată de către Statele Unite cu două bombe atomice. Apoi în anii 50 a apărut și arma cu hidrogen în Uniunea Sovietică. În lista statelor nucleare sunt și state potențiale care ar putea să producă. Mult s-a vehiculat despre programul nuclear al Iranului și din aceste cauze a fost supus unor embargouri și sancțiuni punitive. În 2015, a fost încheiată o înțelege între Iran și șase state importante. Însă mai apoi, SUA, pe timpul președinției lui Donald Trump, s-au retras și se crea impresia că Iranul va fi totuși admis în circuitul comercial internațional, dar din cauza că este suspectat că oferă Rusiei drone și alte aparate de zbor fără pilot, sancțiunile împotriva Iranului nu au întârziat”, menționează Victor Juc.

În ceea ce ține de obiectivele Ucrainei, Victor Juc spune că acestea sunt foarte simple – deocuparea și restabilirea integrității teritoriale general recunoscute în 1991. Până în anul 1994, Ucraina a fost un stat nuclear, dar la Conferința pentru securitate și apărare de la Budapesta din 4-5 decembrie, la insistența SUA, alături de alte două state post-sovietice, a transferat armamentul nuclear către Federația Rusă. Statele Unite considerau că se vor înțelege cu Rusia la acest capitol mai ușor.

În opinia sa, obiectivele Federației Ruse în războiul împotriva Ucrainei anunțate și neanunțate au suferit o evoluție foarte importantă. Inițial, prin ceea ce s-a declarat, principalul obiectiv era de intimidare prin schimbarea regimului politic constituțional, ales în mod democratic. Apoi, când s-a trecut de la imposibilitatea desfășurării războiului de tip fulger la unul de uzură cu secătuirea forțelor ucrainene, obiectivul a devenit unul de cucerire culminat cu acele hotărâri ale Parlamentului bicameral din Rusia și cu semnarea decretelor prezidențiale privind incorporarea a patru regiuni din Ucraina. „Al doilea obiectiv, prin urmare, a fost de cucerire, iar după mijlocul lunii octombrie, obiectivul s-a schimbat – este unul de exterminare, prin lovirea în special a infrastructurii critice și a cartierelor rezidențiale. Deci, obiectivele Rusiei sunt bine cunoscute. Acest fapt și nu permite ca să se inițieze negocieri pe marginea, dacă nu a unui acord, cel puțin a unui armistițiu”, precizează Directorul Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice.

Ion Apostol, colonel medic în rezervă, ex-director al Agenției Naționale de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologice, ex-vicedirector al Departamentului Situații Excepționale și expert internațional al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică în urgentele nucleare și radiologice, consideră că scopul foarte clar al Ucrainei este de a-și elibera teritoriile. Însă, nu este clar până la capăt care sunt scopurile Rusiei în acest conflict. „În sensul organizațiilor internaționale, care ar putea juca un mare rol în acest conflict este Consiliul pentru Securitate al ONU și care s-a pronunțat din start pe marginea acestei probleme. De asemenea, ca organizație specializată a ONU este Agenția Internațională pentru Energie Atomică, care este la fel preocupată de acest conflict, din punct de vedere al securității și implementării Tratatului de neproliferare a armelor nucleare”, a menționat Ion Apostol, ex-director al Agenției Naționale de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologice.

Potrivit lui Ion Apostol, partea militară a utilizării energiei nucleare nu a fost abordată de către inspectorii de la Agenția Internațională pentru Energie Atomică până acum au controlat doar aspectul pașnic al utilizării energiei atomice de către statele lumii. Însă, acum se desfășoară un conflict militar și există riscul unui accident la una dintre stațiunile nucleare. Stația din Zaporojie este în vizorul organizațiilor internaționale și a statelor din preajmă, inclusiv Republica Moldova. Or, operațiunile militare au loc foarte aproape.

„Stația atomică din Zaporojie este una dintre cele mai mari din Europa și deține șase reactoare foarte puternice. Acum ea staționează, dar chiar și așa, poate fi un incident neplanificat, iar hotarele Rusiei sunt aproape de stațiunea din Zaporojie. De aceasta, Agenția Internațională pentru Energie Atomică face un lucru extrem de greu și important pentru a găsi o ieșire din situație și pentru a evita un eventual accident la vreo una din stațiile nucleare de pe teritoriul Ucrainei. Propunerea de bază este de a demilitariza stațiile respective și zonele în care se află ele”, a spus expertul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.

Dezbaterea publică la tema „Este posibilă victoria Ucrainei fără dezarmarea nucleară a Rusiei? S-a copt omenirea pentru dezarmarea nucleară generală?”, este 3-a ediție din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.