Au mai fost situații tensionate, atacuri teroriste

„Este al treilea an de când predau în Israel. Au mai fost situații tensionate, atacuri teroriste. Îi admir pe oamenii din Israel că nu le este teamă, știu să fie în siguranță, sunt organizați și instruiți cum să se adăpostească sau să reacționeze în caz de pericol.

Toți tinerii Israelului fac armată, fete și băieți, stagiul militar fiind de peste trei ani la băieți și aproape trei ani la fete. Sunt oameni patrioți, curajoși, uniți pentru țara și poporul lor. Asta este trăsătura lor definitorie.

 De asemenea, e admirabilă grija față de oameni , modul în care se ajută și ar ajuta pe oricine are nevoie.Eu nu m-am simțit nicio clipă străină și iubesc din tot sulfetul această țară unde am fost înconjurată de dragoste, prietenie, amabilitate”, a spus Carmen Dimitriu.

M-am gândit că e un conflict minor, știu ce am de făcut, cum să mă adăpostec

„Auzind alarmele de sambătă dimineață, în jururl orei 6, m-am gândit ca e un conflict minor, care va trece așa cum au trecut celelalte pe care le-am prins de când sunt aici, în Tel Aviv. 

Stiu ce am de făcut, cum să mă adăpostec, cum să reacționez, cum să aștept cu calm să treacă alarmele și când pot ieși din adăpost. Nu intru in panică niciodată, așa cum nici cei din jurul meu nu intră în panică.

Sunt calmi, dar rapizi și fermi. Dar între timp am văzut că alarmele nu încetau și la televizor au început să dea ororile invaziei teroriștilor. Femei, copii, tineri nevinovați, familii întregi, oameni ucuși în casele lor sau pe stradă”, spune Carmen Dimitriu.

Atmosfera de război însă a cuprins toată țara. Nici la berăria din colțul străzii din cartier oamenii nu mai vorbesc tare, nu mai zâmbesc.

„În Israel e război de o săptămână. Eu sunt departe de zona de conflict, sunt bine. Atmosfera de război însă a cuprins toată țara. 

La fiecare oră aproape, se dezlănțuie alarmele, se merge la adăpost, se aud exploziile rachetelor anihilate în aer. Apoi oamenii ies din adăposturi și își continuă viața. Soarele e la fel de cald, marea la fel de albastră. După explozii și ieșirea din adăpost, oamenii își continuă viața, magazinele se aprovizionează, lumea merge la lucru. Dar totți au fețele grave, nu zâmbește nimeni. 

Nici la berăria din colțul străzii din cartier oamenii nu mai vorbesc tare, nu mai zâmbesc...Stau la o țigară, la o cafea și discută despre ce va fi...Toți sunt uniți, totți se roagă...

Dar lacrimile israelienilor după semenii lor uciși , după familiile îndoliate, nu se vor usca niciodată. 

Trăim momente tragice, greu de presupus să se mai fi putut întâmpla în secolul nostru, mintea refuză să le creadă, dar realitatea e atroce, de neimaginat”, spune Carmen Dimitriu.

Țara e în doliu, oamenii plâng, dar sunt puternici

Se află de la știri câtă lume și-a pierdut viața, câte atrocități! Țara e în doliu, oamenii plâng , dar sunt puternici.Găsesc puterea sa-și împietrească durerea și să acționeze.

Încurajează familiile îndoliate. Organizează puncete de într-ajutorare, merg la spitale, își oferă ajutorul: medicamente, apă, pachete cu mâncare, asistență psihologică pentru familiile care aăteaptă sau care știu deja că au pierdut pe cineva drag! 

Pe rețelele de socializare se anunță, se organizează, acționează! Își șterg lacrimile și merg mai departe. Bărbații tineri sunt concentrați la armată. Multe familii au pe cineva plecat. Aflăm că aproape de Gaza, într-un oraș, familie întreagă, soții și cei trei copii este ștearsă de pe fața pământului

Că s-au găsit, oh , Doamne, copii decapitați...Pare un vis urât, dar este realitate!”, ni s-a confesat Carmen Dimitriu.

Acum vom înțelege cel mai bine de ce salutul israelienilor este SHALOM!( שלמה-PACE!)

E vineri seara, când începe Shabbatul, ziua sfântă a evreilor, așa cum la noi este duminica. După apusul soarelui, toți se adună în case , în jurul mesei, cu toată familie, frâng pâinea cea sfântă și o împart și preaslăvesc numele Domnului care a eliberat poporul evreu din robie , l-a condus prin deșert și l-a adus pământul făgăduinței. Acum, liniștea acestei celebrări este tulburată de zgomotul războiului și de lacrimi. Lacrimi pentru Israel, un popor puternic și încercat. 

Acum vom înțelege cel mai bine de ce salutul israelienilor este SHALOM!( שלמה-PACE!)

Am nădejde că pacea se va întoarce curând! 

SHALOM, ISRAEL!”, s-a confesat Carmen Dimitriu.

În Republica Moldova mi-am lăsat o parte din inimă

„Mă gândesc adesea la Republica Moldova, acolo unde mi-am lăsat o parte din inimă, acolo unde și românii noștri de peste Prut sunt încercați.

Primesc sute de mesaje , de ziua mea, de la prietenii din Chișinău și din Comrat. Ținem legătura mereu. 

Rectorul universității din Comrat așteaptă să revin , mulți dintre foștii cursanți mă întreabă despre lecțiile de limba română. Le promit tuturor că-i voi vizita la vară, când voi avea vacanță. Mulți îmi scriu îngrijorați și mă întreabă dacă sunt în siguranță.

Da, îmi este dor de țara noastră binecuvântată de peste Prut. De vorba dulce și domoală a moldoveanului, de entuziasmul lui, de ospitalitatea lui, de mustul de la Ziua Vinului, de tinerii care vin cu entuziasm să învețe, de familia Cojocari din Curchi, de familia Soltan din Orhei, de toți cei care ne-au chemat în casa lor și ne-au omenit, de sfintele mănăstiri, de o plimbare pe Aleea Clasicilor.

Am întâlnit mulți moldoveni în Israel care vin la biserica românească din Tel Aviv să participe la liturghia în limba română. Acolo țoți suntem la fel, toți suntem români, întru limbă și credință!”, a spus Carmen Dimitriu.