Potrivit autoarei raportului, Tatiana Mărgărint, expert independent, copiii care vin din centre de plasament de obicei nu se simt confortabil la școală. „Școala este un mediu agresiv pentru copiii în situații de risc. Este un mediu în care atât unele cadre didactice, cât și unii copii manifestă comportament violent. În lipsă de supraveghere, această violență este scăpată de sub control. Când adulții încurajează comportamentele discriminatorii față de copiii săraci, față de copiii care au reușite mai slabe, atunci este complicat de intervenit. Copiii ajung în stradă nu doar din cauză că părinții sunt alcoolici sau neglijenți, dar și din cauză că școala nu este un mediu prietenos care să-i încurajeze și să-i motiveze să învețe”, a citat expertul independent din raport.

Tatiana Mărgărint a remarcat că cele mai des încălcate drepturi ale copilului sunt cu privire la viață privată și familie. Rezultatele raportului demonstrează că părinții copiilor care își petrec timpul în stradă nu oferă un mediu ce permite dezvoltarea fizică, emoțională, spirituală, socială armonioasă, protecția împotriva oricăror forme de violență și neglijență. Datoria statului, în cazul în care părinții nu-și îndeplinesc obligațiile în interesul copilului, este de a ocroti copiii și de a contribui la respectarea drepturilor lor.

Expertul independent a spus că abandonul de domiciliu în mod repetat de către copii este consecință a conlucrării intersectoriale slabe la nivel local. Mai e și nivelul înalt de toleranță a societății privind cazurile de violență și neglijență față de copil, insuficiența măsurilor întreprinse în vederea prevenirii cazurilor repetate de abandon la domiciliu. Experiența aflării în stradă a copiilor este dură. Pentru a dobândi surse de existență ei cerșesc, comit furturi, jafuri. Asemenea copii ajung consumatori sau distribuitori de droguri.

Maia Bănărescu, avocatul poporului pentru drepturile copilului, a menționat lipsa de mecanisme eficiente care să răspundă necesităților acestor copii. Autoritățile sunt încurajate să identifice precoce familiile cu copii cu risc sporit de eșec parental și să prevină abandonul. Asemenea familii au nevoie de un suport din partea autorităților, inclusiv cel financiar. De asemenea, este recomandabilă eficientizarea cooperării în comunitate între polițiști, medici, pedagogi, asistentul social, specialistul pentru drepturile copilului.

Specialistul pentru drepturile copilului este „o restanță a statului”. „Nu avem acel specialist principal care trebuie să fie în orice comunitate, alături de copii, să apere interesul copiilor și să fie finanțat de la bugetul de stat, dar să nu fie lăsat în responsabilitatea autorităților publice locale care deseori vorbesc de lipsa de surse financiare”, a mai spus Maia Bănărescu.