Cazurile lui Oleg Horjan, ucis recent în regiunea transnistreană, anterior închis 4,5 ani, sau al lui Victor Pleșcanov, condamnat la 3 ani de închisoare de regimul de la Tiraspol pentru că a criticat războiul rus în Ucraina, arată frica regimului de oamenii liberi, care au o altă opinie, care au o gândire critică, pentru că acești oameni sunt un pericol pentru regimurile nedemocratice, de aceea Chișinăul trebuie să susțină demersurile lor, subliniază Ion Manole:  

„Securitatea R. Moldova per ansamblu depinde foarte mult de situația din stânga Nistrului. Nu vom avea niciodată liniște, dezvoltare în dreapta Nistrului dacă populația, teritoriul din stânga Nistrului nu va fi liberă. Iată de ce trebuie să avem poziție, să facem presiuni pe autorități să-și facă treaba, așa cum scrie legea și Constituția. Să facem în așa fel încât cei din stânga Nistrului, care au curajul, să vadă și să simtă aici voci care îi apără și îi susțin în demersul lor, în acel mediu ostil de acolo...

Din păcate, trebuie să recunoaștem, noi ca stat nu suntem pregătiți să facem față unor astfel de situații. Nu suntem pregătiți, nici după 30 de ani, să oferim un minim de condiții și garanții pentru astfel de situații. Fiecare cetățean din stânga Nistrului trebuie să beneficieze de un set minim de garanții din partea Chișinăului… Da, este un efort, nu trebuie să ne temem de efort, trebuie să muncim. Și trebuie să avem voință politică. Din păcate lucrurile nu s-au mișcat. Deși lucrurile s-au mișcat în ultim timp, deocamdată suntem la nivelul declarațiilor”.

Tot Promo-LEX semnala că rata de încarcerare în regiunea transnistreană este cea mai înaltă din Europa: „Cunoaștem că pușcăriile sunt pline, condițiile din aceste închisori sunt groaznice. Iată de ce suntem îngrijorați când aceste probleme sunt ignorate de către autoritățile constituționale, de către societatea noastră și de către instituțiile relevante internaționale. Iar regimul simte această impunitate, are anumite pârghii, având susținerea Federației Ruse, continue să ignore orice dovadă pe care o prezentăm noi public. Iar aceste cifre nu poate să le combată nimeni, sunt cifre oficiale și trebuie să conducă la schimbarea atitudinii R. Moldova în primul rând. Dacă R. Moldova va avea o voce mai puternică, mai insistentă la nivel internațional, atunci lucrurile se vor putea schimba”, subliniază Ion Manole.

Situația actuală din regiunea transnistreană este o consecință a nerezolvării conflictului din 1992 și a greșelilor pe care le-a comis Chișinău după semnarea acordului de încetare a focului, la 21 iulie 1992, la Moscova, de președintele Republicii Moldova de atunci, Mircea Snegur, și președintele Federației Ruse, Boris Elțîn.

Consecințele războiului după 31 de ani se rezumă la stagnarea dezvoltării Republicii Moldova. Prin războiul de pe Nistru, Federația Rusă și-a dorit ca Rep. Moldova să rămână săracă, spune Ion Manole. În opinia lui, cea mai mare problemă a autorităților de la Chișinău după semnarea Acordului de încetare a focului a fost acceptarea părții transnistrene în formatul de pacificatori. Astfel, pas cu pas, regiunea transnistreană a obținut, într-un fel, acceptarea Tiraspolului ca parte egală în dialog, ceea ce este nefiresc pentru o astfel de situație.

 „Acel acord a fost o piatră legată de gâtul R. Moldova, o ancoră care ne-a ținut în loc. Nu am putut face nici măcar un pas înainte. Federația Rusă a știut foarte bine ce își dorește prin acel acord și practic a obținut. În urma semnării acestui acord, foarte multe situații au fost schimbate, pentru că în acel document original semnat, nu figura regiunea transnistreană, Transnistria cu atât mai mult. Acordul nu a fost semnat de către Smirnov care reprezenta chipurile acea regiune. Ulterior, am văzut cum a apărut pas cu pas și aceste elemente. Prima problemă a fost acceptarea de către Chișinău a părții transnistrene în formatul de pacificatori. Din acel moment, pas cu pas, regiunea transnistreană a obținut recunoașterea de către Chișinău a acestei părți în conflict. Într-un final ne-am trezit unu la unu, ca părți egale în acest dialog, ceea ce este nefiresc pentru această situație”, a explicat Ion Manole.

Directorul Promo-LEX Ion Manole admite că în anul 1992 o altă soluție mai bună decât semnarea acordului de încetare a focului nu exista, însă, în opinia sa, autoritățile de la Chișinău, au greșit pașii întreprinși după semnarea documentului.

„Imediat după oprirea focului, în septembrie 1992, a fost creată o comisie interministerială, interguvernamentală cu Federația Rusă privind condițiile și termenii de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul Rep. Moldova. De acolo au fost comise foarte multe greșeli. Noi nu știm dacă au fost comise cu intenție, din lipsă de profesionalism, prin corupere sau alte metode, dar reprezentanții Chișinăului au dat-o în bară serios”, a declarat Ion Manole.

Semnarea acordului de încetare a focului la 21 iulie 1992 a avut loc în contextul implicării masive a Armatei a 14-a a Federației Ruse cu armament greu în atacuri sângeroase asupra părții moldovene în timpul războiului de la Nistru. Acele evenimente au determinat Chișinăul să accepte un acord de încetare a focului în condițiile impuse de Moscova, care ulterior și-a atribuit rolul de mediator, pacificator și garant în soluționarea conflictului.