„Mișcările spre reintegrarea economică sunt reale și cred că sunt și în legătură cu procesul de negocieri cu UE. Trebuie să arătăm că această regiune este posibil de menajat, că nu va fi ca o gaură neagră de contrabandă într-o țară care se vrea membră a UE. Dar trebuie să înțelegem că interesele diferitor clanuri din interiorul Transnistriei pot să nu coincidă. Astfel, de exemplu, clanul Șerif este interesat de menținerea statu-quo-ul și revenirea poate chiar la ceea ce a fost până la mișcarea de trecere în legalitate a businessului, pentru că o bună parte din exporturile pe care le fac ei către UE sunt de 60-76%. În ceea ce privește partea militară, ei (regimul de la Tiraspol) sunt puși pe o poziție mai dură, proteste, utilizarea presiunii militare etc., însă toți experții și analiștii militari ucraineni vorbesc de faptul că, comparativ cu forțele pe care le prezintă Ucraina, Transnistria nu prezintă un pericol semnificativ. În acest sens, coordonarea cu partea ucraineană și susținerea Ucrainei este cea mai bună strategie pe care o putem adopta noi pentru a diminua riscurile care provin din regiunea transnistreană. Următorul risc este legat de tranzitul gazelor către regiunea transnistreană, care expiră în decembrie. Ceea ce trebuie să înțeleagă transnistrenii este că de Chișinău și de Kiev depinde dacă acest contract va fi continuat. În acest sens eu cred că în următoarea perioadă ei vor fi în expectativă și vor încerca să mențină statu-quo-ul nou format mai degrabă decât să vină cu noi provocări. Întotdeauna, însă, există pericolul pe care îl reprezintă Kremlinul, care poate să le dea indicații să tensioneze situația și în special trebuie să ne gândim la perioada preelectorală. Adică ei ar putea să se activizeze în perioada electorală… aici este un risc care trebuie luat în calcul în special de autoritățile de drept și de asigurare a securității naționale”, consideră analistul în probleme de securitate, Andrei Curăraru.

În ceea ce privește riscurile de destabilizare a R. Moldova, expertul atenționează că miza Kremlinului o reprezintă alegerile și deturnarea parcursului european: „Cred că este un plan mai soft, în care speranța și miza este: 1) de a nu admite trecerea referendumului de integrare europeană și 2) cu bătaie lungă, de a face astfel încât următoarea guvernare ori să fie de coaliție și să fie slabă, ori să nu fie o guvernare proeuropeană. Adică, de preluate a puterii în urma alegerilor parlamentare din 2025. În acest sens, trebuie să ne asigurăm că aceste forțe pro-ruse nu își realizează obiectivul maxim de preluare a guvernării și de deturnare a parcursului european”.

Mizele și riscurile sunt mult mai mari, printre care dezinformarea, utilizarea agresivă a protestelor sociale, dar și regionalizarea și utilizarea etnicilor ca element de susținere a forțelor proruse, atenționează analistul pe probleme de securitate, Andrei Curăraru. Totodată, potrivit expertului, punctul slab în acest context îl reprezintă justiția: 

 „Ieșirea recentă a directorului SIS în public cu descrierea acestor planuri arată că sunt anumite lecții învățate din acele scrutine care au fost cele mai murdare din istoria R. Moldova, cu coruperea alegătorilor, coruperea candidaților sau primarilor actuali cu promisiuni de investiții de milioane. În același timp, trebuie să înțelegem că aceste alegeri vor avea loc nu în regim de situație excepțională. Adică multe din mecanismele CSE nu mai există, asta înseamnă că organele de drept vor trebuie să prezinte judecătorilor probe clare în legătură cu cazuri de corupție, finanțare ilegală etc. și până la urmă justiția va trebui să ia decizii. În opinia mea, aici este „călcâiul lui Ahile”, legat de aceste alegeri, sunt riscuri foarte mari de tergiversarea unor astfel de procese, decizii tardive care să nu mai poată influența asupra procesului electoral și de corupere la diferite nivelurile inclusiv a factorilor din justiție pentru a asigura niște rezultate mai bune candidaților lui Șor sau alți candidați pro-ruși. În acest sens, este nevoie să se înțeleagă la toate nivelurile, și deja am văzut deja încercări de coagulare a eforturilor reprezentaților organelor de drept de a nu permite ca situația să ajungă ca în alegerile locale – în primul rând vorbim despre finanțarea ilegală și fluxuri enorme de bani pentru campania din R. Moldova. Sunt și lecții învățate, dar și riscurile sunt cu mult mai mari și mizele sunt mult mai mari decât în alegerile locale”.