Originar din Holercani, Dubăsari, de pe malul Nistrului, Vitalie Marinuță a fost marcat de războiul din 1992, fiind trimis pe câmpul de luptă chiar de tatăl său:

„În 1992 am terminat școala militară a trupelor aeropurtate din Reazani, repartizat pentru serviciul militar în răsăritul îndepărtat la Vladivostoc. Dar când am venit acasă, tata mi-a spus că noi construim o țară pentru noi, trebuie să faci serviciul militar aici. După ce s-a semnat armistițiul între R. Moldova și Federația Rusă pe data de 21 iulie 1992, pe data de 22 eu luptam în s. Gâsca împreună cu camarazii mei din grupul de cercetare direcția Bender a Ministerului Apărării.

În satul Holercani deși nu au fost duse lupte, oamenii au simțit foarte mult, ca și cei din celelalte sate de pe malul Nistrului, ce înseamnă război - zburau Alazanele de-asupra satului. Prima noapte când am revenit acasă ca tânăr locotenent, am dormit-o în beciul părinților, unde ne-am ascuns împreună cu toată mahalaua.

Este o tragedie mare, care  s-a uitat, la nivel  de cetățean simplu, fiindcă problemele n-au fost ale cetățenilor simpli, nici în timpul războiului. Au fost ale elitelor politice. Cetățenii cum trăiau bine cu alții, așa trăiesc și acum: se căsătoresc, merg la serviciu, la piață... cele două maluri trăiesc foarte bine la nivel de cetățean simplu.

Este un conflict provocat artificial și menținut artificial pe parcursul acestor 30 de ani de către politicieni pentru a-și promova interesele lor și, desigur, de forțele de ocupație ale Federației Ruse”, consideră fostul ministru al Apărării.

„Este o greșeală a noastră, a politicienilor noștri care nu au avut curajul să confrunte acest separatism. Cum spune și generalul-maior Ben Hoges din SUA, poate e timpul să soluționăm împreună cu ucrainenii această rană care sângerează pe corpul R. Moldova.

Conflictul din raioanele de est s-a transformat într-un beneficiu pentru elitele de pe malul stâng care au format această enclavă ce le servește doar intereselor lor economice și care s-au împăienjenit cu unele clanuri politice de la Chișinău. Acest status quo pe care îl avem pe parcursul acestor 30 de ani, practic servește intereselor economice ale elitelor de pe malul drept și de pe malul stâng și interesul Federației Ruse de a avea un avanpost în această regiune”.