Interviu cu politologul ucrainean Volodimir Fesenko.

Redactor:Care este astăzi starea de spirit printre ucraineni?

Volodimir Fesenko:Contradictorie. Pe de o parte, sondajele arată că majoritatea absolută a societății nu intenționează să renunțe la Donbas. Oamenii nu vor umilire sub forma recunoașterii republicilor separatiste sau să renunțe măcar la o parte a teritoriilor ocupate de separatiști.

Pe de altă parte, există semnale care arată o oboseală serioasă din cauza războiului. Și acest lucru se vede nu numai în sondajele de opinie, dar și în dificultățile cu realizarea mobilizării. Se vede că o parte însemnată din ucraineni demonstrează patriotismul numai verbal, dar nu prea vor să meargă pe front. Aceasta este o problemă serioasă.

Iar la aceasta se adaugă situația economică grea. Toate acestea înclină spre căutarea unui mod de reglementare pașnică a crizei.

Aproape toți în Ucraina își dau seama că obținerea Donbasului este în perspectivă apropiată imposibilă. Nu avem pentru aceasta nici forțe, nici mijloace suficiente, pentru a lupta de facto cu Rusia.

Ce alegere avem deci? În primul rând, putem fi de acord cu o "Transnistrie", adică cu înghețarea conflictului, cu faptul că o perioadă de timp acestea nu vor fi teritoriile noastre. A doua posibilitate - să acceptăm că Donbasul nu va reveni niciodată la Ucraina, dar că își va păstra aproape total independența. În practică aceasta înseamnă că va asculta Moscova, nu Kievul. Și va mai trebui să-l și întreținem.

Aceste două variante se află în fața noastră. A treia nu există. Este o alegere dramatică. În opinia mea, cred că ne vom îndrepta treptat spre înghețarea acestui conflict.

Redactor:În politica ucraineană există forțe care se pronunță pentru continuarea luptei armate?

Volodimir Fesenko:Verbal da, dar nu în practică. Exemplu concret este Frontul Popular. În alegeri această grupare s-a prezentat ca partid al războiului, în Rusia de altfel chiar așa este numit. În schimb, cei care înțeleg starea reală a economiei și situația reală a armatei știu că astăzi Ucraina nu este pregătită să ducă un război lung și brutal. Iar un război cu Rusia va fi pentru noi foarte riscant.

În acest sens, granița între partidul războiului și partidul păcii este în vorbe. Unii politicieni se pronunță public ca reprezentanți ai partidului războiului, dar practic se comportă ca reprezentanți ai partidului păcii.

Redactor:Dar militarii? Mulți din ei se pronunță pentru continuarea operațiunilor militare, critică armistițiul și concesiile...

Volodimir Fesenko:Stările de spirit pe front și printre comandanți (ex. batalioanele de voluntari) sunt de asemenea pline de contradicții. Dau doar un exemplu (...) Unul din comandanți și deputat, Iuri Bereza, a spus despre acordul de la Minsk: "Emoțional, cu inima, nu-l recunosc, dar înțeleg că este necesar și încetarea focului este necesară".

Cred că aceste cuvinte exprimă bine atitudinea multor militari. Mai ales acum, când mor zilnic zeci de soldați de-ai noștri. Nimeni nu este încântat să pactizeze cu dușmanul, dar toți înțeleg că chiar și un armistițiu rău este uneori mai bun decât un război mare.

Redactor:Sunt ucrainenii dezamăgiți de poziția Occidentului?

Volodimir Fesenko:Fără îndoială da, dar poziția aceasta era clară deja mai înainte. Săptămâna trecută, când au venit la noi Merkel și Hollande și nu se știa ce plan concret vor aduce, pe rețelele de socializare au apărut multe texte care prezentau o întreagă paletă de stări de spirit negative - de la panică la critici moderate.

Atitudinea ucrainenilor față de Angela Merkel este uneori de desconsiderare, deși în opinia mea în mod nedrept. Cancelarul Germaniei ocupă în multe chestiuni o poziție principială.

Este cu totul o altă problemă că europenii își au complexele lor și nu vor într-adevăr război. Ei vor să se revină la normalitate în relațiile cu Rusia, măcar în problemele economice. Iar noi le cerem ceea ce ei nu sunt în stare să facă - să ne dea arme. Este posibil ca americanii să ne dea, dar statele europene mari - mă îndoiesc. Consideră că acest lucru nu face decât să-l împingă pe Putin într-un război pe o scară și mai mare.

(...) Cu toate acestea, Europa înțelege că nu se pot face concesii prea mari agresorului, căci altfel agresiunea nu ar înceta.

Redactor:În acest caz, la ce ne putem aștepta în cel mai scurt timp? Toți așteaptă noua întâlnire a liderilor în 11 februarie la Minsk.

Volodimir Fesenko:Ucraina dorește cel puțin încetarea ostilităților. Acesta va fi un pas înainte. Mulți ucraineni așteaptă ca acest război să fie treptat stins. De aceea oamenii își pun mari speranțe în întâlnirea de la Minsk, deși toți țin minte că întâlnirea anterioară nu a fost respectată. Chiar dacă un nou document va fi semnat, imediat apare întrebarea, dacă de data aceasta obligațiile vor fi realizate.

În momentul de față nici măcar nu e sigur dacă în general va avea loc întâlnirea în 11 februarie. Dacă marți, la întâlnirea grupului de contact la Minsk vom auzi un ultimatum din partea separatiștilor, aceasta va însemna că Rusia nu este pregătită pentru un compromis real și summitul de miercuri nu va avea loc.

Indiferent însă de ceea ce se va întâmpla marți sau miercuri, cred că măcar eforturile în favoarea reglementării pașnice a acestui conflict vor continua. Și europenii vor acest lucru, și conducerea ucraineană, și - în ciuda stării de spirit ambivalente - cea mai mare parte a societății ucrainene.

Traducerea: Maria Stanciu