Vineri, administrația sa urmează să dezvăluie un plan menit să pună capăt acestor divulgări, a căror natură, amploare și rapiditate sunt fără precedent în istoria modernă a președinției americane.

Secretarul Justiției Jeff Sessions și șeful serviciilor de informații Dan Coats susțin o conferință de presă în care vor aborda subiectul ”scurgerilor de material clasificat care amenință securitatea națională”.

Întâmplarea face ca ea să aibă loc în urma uneia dintre cele mai extraordinare prin natura documentelor obținute de ziarul The Washington Post (WP) - transcrierea conversațiilor telefonice ale președintelui Statelor Unite cu omologul său mexican Enrique Pena Nieto și cu premierul australian Malcolm Turnbull.

Aceste documente deschid o fereastră inedită, la doar șase luni după ce conversațiile au avut loc, către adevărata natură a relațiilor lor. Suntem departe de tonul diplomatic al dărilor de seamă oficiale care au fost publicate în urma acestor convorbiri.

Donald Trump îl îndeamnă pe Enrique Pena Nieto să înceteze să mai spună în mod public că Mexicul nu va plăti construirea zidului de la frontieră promis de miliardarul republican în campanie.

Președintele american mai are puțin și-l imploră pe omologul său mexican, în cursul acestei convorbiri. ”Trebuie să obțin ca Mexicul să plătească zidul, trebuie”, spune el. ”Am vorbit despre asta doi ani”, i-a spus Trump pe 27 ianuarie.

S-A AJUNS PREA DEPARTE

La celălalt capăt al firului, președintele mexican respinge aceste solicitări și spune că este vorba despre o problemă ”legată de demnitatea Mexicului și mândria națională a țării” sale.

Cu premierul australian lucrurile decurg și mai rău. ”M-am săturat”, spune Trump, în urma unui schimb de replici aprins. ”Am dat telefoane toată ziua, iar acesta este cel mai neplăcut de azi”.

Cu Vladimir ”Putin a fost un apel plăcut”, continuă el, referindu-se la discuția la telefon cu președintele rus.

Președintele nu a reacționat după acest ultim episod, însă el a denunțat adesea ”scurgeri ilegale” și l-a criticat public pe secretarul său al Justiției, ”prea slab” în acest dosar.

El a numit un general din cadrul Corpul pușcașilor marini, John Kelly, în postul strategic de secretar general alCasei Albe, în încercarea de a face ordine într-o administrație în care certurile interne apar aproape zilnic în ziare.

Divulgările în presă sunt o monedă curentă la Washington, iar politicienii se servesc de ele.

Însă divulgarea transcrierilor conversațiilor cu oficiali străini de rang înalt a dat alarma, inclsuiv în rândul opozanților fervenți ai lui Trump, care subliniaz că s-a ajuns prea departe.

”UNA PE ZI”

”Divulgarea transcrierilor unei conversațiitelefonice prezidențiale cu un lider străin este fără precedent, șocantă și periculoasă”, scrie David Frum, unul dintre colaboratorii lui George W. Bush, în The Atlantic.

”Este vital ca președintele să poată să vorbească în deplină confidențialitate și mai important ca liderii străini să poată să răspundă în deplină încredere”, subliniază el, adăugând că niciun lider nu va mai îndrăzni să se exprime deschis dacă se teme că va găsi ceea ce spune în presă.

Indiferent care sunt ”motivele scurgerilor, este periculos pentru politica noastră externă”, a subliniat John Kirby, purtătorul de cuvânt al diplomației americane în timpul lui Barack Obama.

Republicanii din cadrul Comisiei Senatului pentru Securitate Internă au publicat un raport, în iulie, despre ”valul fără precedent al scurgerilor de informații potențial periculoase” de când este Donald Trump la putere.

”În (administrațiile) predecesorilor lui Trump, scurgerile de informații cu privire la securitatea națională erau relativ rare”, se subliniază în raport.

”În timpul președintelui Trump, scurgerile curg câte una pe zi” și par ”să vină din tot Guvernul”.

Iar ele nu vizează doar afacerea rusă, deplâng autorii raportului, ci ”s-au extins și la alte informații sensibile care ar putea să amenințe securitatea națională”.