Părinții săi au fost cei care i-au descoperit vocația și i-au îndreptat pașii către lumea muzicii. Potrivit site-ului www.imdb.com, tânărul Carreras a arătat de mic interes pentru muzică, după ce l-a văzut, la vârsta de șase ani, pe Mario Lanza în filmul "The Great Caruso" (1951). La opt ani, a dat prima sa reprezentație publică la Radioul Național Spaniol. Din acel moment, a început să ia lecții de pian și de solfegiu. A studiat chimia, la insistența tatălui său. La vârsta de 17 ani, a început să ia lecții de voce de la Jaime Francisco Puig la Conservatorio Superior de Musica del Liceo din Barcelona. De asemenea, a excelat în sport, jucând tenis de plăcere.

A urmat Conservatorul din Barcelona, studiind, în particular, cu Juan Raux, care a rămas până la moarte prietenul său cel mai bun. În 1970, a semnat primul său contract cu teatrul din Barcelona, debutând cu rolul Ismael, în "Nabucco" de Verdi. După distribuirea sa într-un rol secundar, în "Norma" de Bellini, soprana Montserrat Caballe atrăgea atenția asupra unei "voci a secolului". În 1972, la New York, a interpretat rolul "Inkerton", în opera "Madame Butterfly". Din 1973, a fost invitat la celebrul teatru londonez Covent Garden, la Opera de Stat din Viena și la Scala din Milano, precum și la Teatro Colon din Buenos Aires, scrie AGERPRES.

În vara lui 1987, o formă gravă de leucemie l-a determinat să renunțe la activitatea scenică. După mai multe luni de tratament în SUA (inclusiv un transplant de măduvă), a revenit la Barcelona, în 1988, și în același an și-a reluat activitatea, într-un ritm moderat. Tot în 1988, a creat, la Barcelona, o fundație pentru combaterea leucemiei, care alocă sume importante pentru cercetări în acest domeniu. Starea sa de sănătate s-a îmbunătățit treptat, permițându-i apoi o activitate fără restricții.

A jucat roluri în filme, printre care se numără musical-urile de succes "West Side Story" (1985) și "South Pacific" (1986). Deși un artist foarte celebru, a devenit și mai cunoscut în rândul publicului larg, prin participarea în formula "Cei trei tenori", alături de Luciano Pavarotti și de Placido Domingo. José Carreras, al cărui repertoriu include peste 60 de opere, cu o discografie de peste 150 de înregistrări, a colaborat cu cei mai renumiți dirijori ai lumii, printre care Herbert von Karajan, Claudio Abbado, Riccardo Muti, cu mari regizori, precum Franco Zeffirelli, Jean Pierre Ponnelle sau Giorgio Strehler. A interpretat roluri principale în mai multe adaptări pentru televiziune, cinema și video ale unor opere.

José Carreras, în 2000, la București

După concertul în România, din octombrie 2000, apreciatul tenor a revenit în țara noastră în decembrie 2004, când a susținut un concert la Ateneul Român și a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Muzică din București. În 2015, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, în semn de recunoaștere a activității sale artistice. A mai susținut concerte în țara noastră în 2007, 2008, 2012 și 2015, la București, Timișoara și Cluj-Napoca.

Tenorul José Carreras a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca

În 2010, a dat un recital la "La Scala" din Milano. În 2011, a apărut pe scene în Shanghai, Genova, Tel Aviv, în Carcassonne, Londra și Viena. Este Doctor Honoris Causa al Facultății de Medicină din Barcelona (1989).

Vestitului tenor i-au fost decernate numeroase discuri de aur și platină în întreaga lume, fiind răsplătit cu numeroase premii și distincții naționale și internaționale.

José Carreras și soprana Alexandra Coman, în timpul unui concert la Ateneul Român, în 2004

A fost căsătorit cu Mercedes Perez (1971 — 1992), de care a divorțat și cu care are doi copii. La începutul anului 2006, José Carreras s-a căsătorit în secret cu austriaca Jutta Jäger, pe care o întâlnise în urmă cu 21 de ani, și de care fusese despărțit apoi, timp de 16 ani. A divorțat în 2011.