În România, televiziunea a pătruns încă din perioada în care aceasta era într-un stadiu incipient și experimental în toată lumea.  În 1937, inginerul Cristian Musceleanu a creeat primul post experimental de televiziune din România, la Școala Politehnică din București.  În România, primul emițător de televiziune a fost construit în 1953. După numeroase teste, pe 21 august 1955 au  început în mod regulat emisiuni care conțineau filme și cronici de actualități făcute de Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor la Poșta Vitan, sub sigla „Studioului Experimental de Televiziune – București”. Aceste emisiuni experimentale au fost realizate cu o singură cameră construită prin forțe proprii de către inginerii români.   Anul următor (14 decembrie 1956)  au fost montate antena și un  emițător de mică putere  pe Casa Scânteii (azi Casa Presei).  Televiziunea Română a început să emită oficial la 31 decembrie 1956 dintr-un studio improvizat aflat în cartierul  Floreasca, pe str. Moliere, nr.2.

Emisia a fost pornită pentru o noapte. Semnalul a fost recepționat  numai în București, de câteva sute de televizoare, importate din Uniunea Sovietică  pentru personalitățile momentului. După emisiunea inaugurală, programul televiziunii a fost suspendat pentru două luni, ca să se termine amenajarea studioului de crainici și primele instalații. Întreaga aparatură folosită la început în Televiziunea Română era rusească. Anul următor a fost achiziționat primul car de reportaj și a fost realizată prima transmisiune exterioară în direct, cu ocazia recitalului dat de Yves Montand la Sala Sporturilor  din Floreasca. În martie 1957 a  debutat „Emisiunea pentru sate” (actuala „Viața Satului„), cea mai longevivă emisiune de la televiziune. Două luni mai târziu (5 mai), s-a făcut prima transmisie sportivă în direct, pentru ca la 1 iunie să fie transmisă prima emisiune pentru copii de la Teatrul „Țăndărică”. Au fost create emisiuni care, datorită calității, au căpătat o mare audiență: Teleenciclopedia,

Telecinemateca, Teatrul TV, Dialog la ditanță … Au fost cumparate seriale occidentale. Firește, o atenție deosebită a fost acordată prezentării situației politice.  Principalele evenimente interne și internaționale au fost prezentate la început într-o emisiune zilnică intitulată „Informațiile după-amiezii”, devenită mai târziu  „Jurnalul Televiziunii”. În televiziune personalul (realizatorii, redactorii, inginerii, tehniciunii) a fost atent secționat, fiind aleși cei mai buni profesioniști. Din păcate, până în 1989 funcționarea televiziunii a fost puternic influențată de factorul politic, care a cenzurat unele emisiuni sau a stabilit durata de emisie.

Arhiva de istorie orală – Radio România vă prezintă în luna februarie  câteva amintiri legate de istoria Televiziunii Române: Paul Niculescu – Mizil (fruntaș comunist), Leon Sărățeanu (jurnalist) și generalul Nicolae Dumitru (director general al Radioteleviziunii Române în anii ‘80).