Momo este însoțit de regină și de două prințese – care sunt alese în funcție de frumusețe, abilități sociale, istețime, cunoștințe de samba și, nu în ultimul rând, după cum își exprimă și trăiesc “spiritul carnavalului” – și îi îndeamnă pe localnici și mai ales pe vizitatori să se distreze fără nicio reținere.

Momentele de vârf ale carnavalului sunt cele de duminică și luni noapte, atunci când pe Sambodrom vor defila mai întâi reprezentanții celor 12 școli de samba înscrise în competiție, apoi a doua zi cele șase școli finaliste concurează pentru premiul carnavalului.

Însă atracția reală o reprezintă defilarea grupărilor carnavalești de cartier – „blocos” – considerate a fi „carnavalul autentic”, întrucât sunt deschise participării tuturor.

La 1 ianurie 1502, exploratorii portughezi au navigat către Gunabara Bay și au denumit locul Rio de Janeiro, plecând de la impresia lor – care s-a demonstrat eronată – că locul reprezintă gura de vărsare a unui enorm fluviu.

Rio de Janeiro este, în primul rând, un oraș al contrastelor, în care se întâlnesc munți abrupți de granit, aflați în proximitatea oceanului, între întinderile de nisip auriu, remarcabile case coloniale amestecate cu zgârie-nori moderni, păduri verzi care ornează colinele dens populate, toate acestea „vegheate” de simbolul orașului – statuia lui Isus Salvatorul.

Viața orașului este mai mereu trepidantă, pornind de la venerația pentru fotbal, plajă, samba și carnaval, însoțite de distracție și frivolitate din belșug.

Carnavalul de la Rio are loc în fiecare an, cu 40 de zile înainte de Paște, începe vineri și se termină marți, cu exact o zi înainte de Miercurea Cenușii – începutul postului Paștelui în religia catolică.

La originea carnavalului stă o sărbătoare care datează încă din timpul romanilor și grecilor, care marcau, la început de an, renașterea vieții și venirea primăverii.

Carnavalul era definit, la origini, de o perioadă care precede postul, marcată prin petreceri populare însoțite de deghizări, care alegorice, focuri de artificii.

Etimologic, cuvântul „carnaval“ se trage din dialectul milanez („carne vale“) și înseamnă, în traducere literală, „adio carne“.

Așadar, carnavalul datează din perioada în care biserica a impus ca aceste festivități să aibă loc doar înaintea postului de reculegere, rugăciune și abstinență, care premerge Paștele.

În întreaga Europă, dar cu precădere în Spania sau Portugalia, oamenii organizau festivități, sărbătorind prin dans și baluri mascate momentul începutului de an. În timp, tradițiile au fost duse și în Lumea Nouă, încă de la descoperirea ei.

Deși primul festival de la Rio datează din anul 1723, portughezii au fost primii care au adus ideea de carnaval și la Rio de Janeiro, în jurul anului 1850. La rândul lor, francezii și-au adus aici o puternică influență, prin organizarea balurilor mascate și costumațiilor.

Însă acestea sunt doar influențe, tradiția europeană fiind adaptată în timp Braziliei, devenind, cu timpul, extrem de diferită de ceea ce se întâmpla în Europa, mai ales prin aducerea în carnaval a tradițiilor africane și amerindiene.

Carnavalul de la Rio de Janeiro, așa cum era el la origini, însemna parade de stradă, muzică și dans, fiind ocazia potrivită pentru cei săraci de a se costuma în personaje nobile – chiar sclavii primind trei zile libere cu acest prilej – , iar pentru cei bogați, să se costumeze în cerșetori de rând. În această tradiție era prezentă ideea de bază ca diferențele sociale să dispară, măcar și pentru doar câteva zile.

Însă pentru ca sărbătoarea să fie recunoscută oficial ca tradițională, a păturilor sărace și mai ales a populației de culoare, a fost nevoie de mișcări de protest, de răscoale împotriva autorităților, carnavalul supraviețuind de-a lungul anilor, mai ales ca o sărbătoare a culturii populației defavorizate.

Carnavalul de la Rio de Janeiro avea să capete, până la finalul secolului al XVIII-lea, o amploare din ce în ce mai mare, alăturând paradelor și costumelor, participarea orchestrelor muzicale impresionante și competiții – care au devenit, de fapt, principala atracție pentru perioada manifestării.

Dacă până la începutul secolului al XX-lea, carnavalul de stradă de la Rio era o sărbătoare muzicală pe ritmuri de polka, mazurcă, vals sau folk scoțian, în perioada care a urmat, manifestarea a fost mutată în centrul bogat al orașului – spre deranjul clasei înstărite – și în spațiul de lângă port, zona cunoscută drept „Mica Africă”, locul de naștere al sambei, dans al tradiției urbane braziliene, devenit expresia identității culturale a acestei țări. Dealtfel „Samba de Roda”, dansul în cerc având origini în Bahia, avea să devină, în anul 2005, parte a Patrimoniului Umanității UNESCO.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, carnavalul este suspendat, însă se reia începând cu anul 1947.

Ulterior este introdusă ideea de „Sambodrom”, o arenă lungă de 700 de metri pe care dansează și defilează mii de oameni, aparținând școlilor de samba din Brazilia. Competiția este jurizată de 4 judecători care acordă puncte în funcție de 10 criterii.

Fiecare școală de samba are dreptul de a defila cu șase până la opt care alegorice și poate participa la concurs cu până la 5000 de dansatori, în fruntea cărora se află “porta-bandeira”, o frumoasă dansatoare care defilează cu steagul școlii de samba, alături de “mestre-sala”, a cărui principală sarcină este de a atrage prin dans atenția asupra tinerei. De fapt, cele două personaje joacă un rol esențial în competiție, prestația lor constituind o pondere importantă în nota finală acordată școlii respective.

Costumele și decorurile sunt create astfel încât să reprezinte cât mai bine viața colorată din cartierele braziliene, la realizarea ținutelor ținându-se cont de istoria și tradițiile fiecărei regiuni. Sponsorii investesc milioane de dolari pentru ca decorurile și costumele să fie cât mai deosebite, iar ornamentele cât mai mari și inedite.

Concursul are loc de la ora 21:00 până în zorii zilei următoare, iar accesul la spectacolul de pe Sambodrom are prețuri cuprinse între 50 și câteva mii de dolari SUA, în funcție de poziția din tribune.

Turiștii pot astfel să își delecteze privirile și cu trupuri bine lucrate și forme de invidiat, mai ales în ultimii ani, când costumele tradiționale se constituie aproape exclusiv din ornamente, trupurile dansatoarelor devenind din ce în ce mai descoperite, cu toate că nuditatea nu este în mod oficial admisă.

Dar Carnavalul nu înseamnă numai defilarea de pe Sambodrom ci și petrecerile de pe plajele Copacabana, Ipanema și Leblon, unde distracția este animată de unele dintre cele mai focoase femei din lume. De asemenea, petrecerile nu au loc doar la Rio de Janeiro, ci în toate marile orașe braziliene, cum sunt, spre exemplu, Recife sau Bahia.

Această exuberanță a brazilienilor atrage anual sute de mii de turiști dornici de distracție, într-un loc considerat extrem de exotic, dar care în ultimii ani s-a remarcat și prin nenumărate infracțiuni, semn că anarhia care pare să guverneze această sărbătoare nu este sub nicio formă ținută sub control.