Gibraltarul este un teritoriu britanic de peste mări în sudul peninsulei iberice, singura posesiune britanică de acest fel situată în Europa continentală.

Despre strâmtoare, legenda spune că însuși Hercules a creat-o, în cea de-a zecea dintre cele 12 munci ale sale. Trimis să-i ia cireada lui Geryon, uriașul cu trei trupuri, Hercules și-a croit loc prin munte despărțind pământul și unind apele.

În antichitate teritoriul se numea Muntele Calpe. După povestea cu Omul din Neanderthal, din urmă cu 50.000 de ani, ale cărui urme au fost găsite în câteva peșteri de pe versantul estic, următoarele probe clare sunt din perioada feniciană, circa anul 950 înainte de Hristos. Au urmat cartaginezii și apoi romanii, iar după căderea Imperiului, zona devine parte a regatului vizigot Hispania.

Actuala denumire – Gibraltar, provine de la un conducător de oști berber, Tariq ibn-Ziyad, care a cucerit tărâmul spaniol în anii 700 (Jebel-at-Tariq, adică „Muntele lui Tariq”) și a stabilit aici un cap de pod spre Europa.

După aproape un secol de bătălii, teritoriul a fost recucerit de spanioli în timpul lui Ferdinand al IV-lea, în 1462.

Pe 4 august 1704, a fost cucerit de forțele britanice conduse de amiralul George Rooke, iar recunoașterea de către Spania s-a realizat prin tratatul de la Utrecht din 11 aprilie 1713.

Gibraltarul a fost revendicat în mod constant de Spania, fapt ce a reprezentat o tensiune majoră în relațiile diplomatice dintre Marea Britanie și Spania.

Au existat și două referendumuri, pe 10 septembrie 1967 și pe 7 noiembrie 2002, prin care populația micului teritoriului a respins anexarea la Spania. De altfel ziua de 10 septembrie a devenit și sărbătoarea națională a Gibraltarului.

În aprilie 1985 s-a deschis granița între cele două teritorii.

Gibraltarul se află la sud de Spania, mărginind strâmtoarea Gibraltar, care leagă, cum spuneam, Marea Mediterană cu Oceanul Atlantic. Pe o parte a teritoriului său se situează stânca Gibraltar, cu înălțimea de 426 m.

Suprafața teritoriului este de nici 7 kilometri pătrați, iar într-un top mondial al suprafețelor statelor, ocupă antepenultimul loc, înaintea statului Monaco (2 km. pătrați) și Vaticanului  (0,44 km. pătrați). Populația Gibraltarului se ridică la circa 30.000 de locuitori iar frontiera terestră cu Spania are o lungime de circa 1 kilometru.

Gibraltarul este și scaun episcopal anglican, iar dieceza de Gibraltar cuprinde parohiile din diaspora engleză continentală, condusă de episcopul Geoffrey Rowell.

Cu toate că este teritoriu britanic și intonează „God Save The Queen“, Gibraltarul are autonomie, propria structură administrativă cu guvernator și premier, dar și o limbă vorbită specială, dialectul popular llanito, care este o combinație de engleză molcomă și spaniolă aprinsă.

Parlamentul din Gibraltar are 17 membri, din care 10 membri formează și Guvernul, iar ca amuzament, ceilalți 7 constituie opoziția, și au format „guvernul din umbră”.

În vara anului 2013, disputa istorică dintre Spania și Marea Britanie a reizbucnit, Spania acuzând Gibraltarul de contrabandă cu tutun și de împiedicarea folosirii apelor teritoriale spaniole, iar britanicii protestau față de persecuții prin controale excesive spaniole la graniță.

Dar dincolo de diputele politico-diplomatice, Gibraltarul are drumul său istoric, fiind o oază de frumusețe exotică, savurată an de an de sute de mii de turiști.

Armata britanică a lăsat aici, sub stâncă, un impresionant labirint de tuneluri, numit Great Siege Tunnels, care asigură sistemul de apărare împotriva asediilor. Unele surse susțin că lungimea totală a tunelurilor este de circa 70 km, după alte surse aceasta fiind de numai circa 50 de km, însă numai o mică parte a lor este vizitabilă.

Accesul în Gibraltar pe cale aeriană se face pe aeroportul Winston Churchill Avenue, în fapt o pistă de aterizare care se intersectează cu șoseaua pentru mașini, iar la trecerea peste … calea aeriană, avioanele au evident prioritate. Desigur că există un proiect pentru o șosea care să subtraverseze pista aeroportului pentru a nu mai exista întârzieri în accesul auto al turiștilor.

Pe stânca din Gibraltar – Rezervația Naturală Upper Rock – se ajunge cu telegondola, iar la descindere, turiștii sunt avertizați de existența unor „potențiali infractori” care se plimbă prin zonă: macacii din Gibraltar, care se crede că au sosit pe continent prin peștera St. Michael, care ar trece pe sub strâmtoare. Ei sunt când jucăuși și simpatici, când obraznici și fără scrupule, îndeletnicindu-se uneori și cu furtul unor bunuri de preț ale turiștilor: poșete, camere video, aparate de fotografiat, ori ochelari de soare. Cu toate acestea, macacii oferă zonei un farmec aparte iar localnicii le atribuie și un rol strategic: se spune că englezii nu vor fi izgoniți niciodată din Gibraltar cât timp vor exista aici celebrele maimuțe …

Tot aici, de pe stâncă, se poate vedea continentul african, peste strâmtoarea Gibraltar. Să amintim aici și faptul că, la rândul ei, Spania deține două teritorii strategice pe coasta continetului african, dincolo de strâmtoare, anume zonele Ceuta și Melilla, enclave în teritoriul Marocului.

Un alt loc care trebuie neapărat vizitat în Gibraltar este superba Grădină Alameda, o oază de verdeață construită încă din anul 1816 pentru a oferi umbră și răcoare în arșița verii.

Fiind un fost parc public devenit grădină botanică, aici se găsesc, pe câteva hectare, pornind chiar din coasta stâncii, vegetație exotică, alei cu scări săpate în piatră, podețe din lemn, împletituri din liane groase, lacuri cu apă limpede cu pești multicolori, dar și un teatru în aer liber.

Mănastirea și Capela Regelui – Convent and King`s Chapel – se află pe Main Street și reprezintă reședința oficială a guvernatorului, reprezentantul reginei Marii Britanii. Clădirea a fost construită în anul 1531, ca mănăstire franciscană, din fondurile donate de un spaniol bogat.

Gibraltarul deține și câteva zeci de peșteri, unele fiind deschise și publicului. Una dintre aceastea, Peștera Sf. Mihail – St Michael`s Cave – este o grotă naturală impresionantă, cu stalactite și stalacmite, care în perioada verii este folosită ca sală de concerte.

Alte obiective de vizitat sunt Castelul maur – construit în secolul al VIII-lea, apoi reconstruit în secolul  al XIV-lea, din care se mai pot vedea părți din zidărie și un turn, Tunul de 100 tone și Europa Point – locul în care se întâlnește Oceanul Atlantic cu Mediterana și un alt punct din care se poate vedea coasta continentului Africii, un loc în care se găsesc un restaurant, un far construit în anul 1841 și vechea capelă Nuestra Señora de Europa.

Gibraltarul are șase plaje publice, Eastern Beach, Catalan Bay și Sandy Bay – pe partea de est, Western Beach, Camp Bay și Little Bay – în vest.

Cele trei porturi – Sheppards Marina, Marina Bay și Queensway Quay Marina sunt baze din care pot fi închiriate echipamente pentru practicarea sporturilor nautice sau scufundărilor.

Gibraltarul este, prin toate acestea, un loc extrem de potrivit pentru romanticii incurabili.

Spre exemplu, pe 20 martie 1969, aici și-au unit destinele John Lennon și Yoko Ono. Tot aici actorul Roger Moore și-a petrcut luna de miere alături de aleasa inimii, iar prințul Charles și Lady Di, și-au început și ei luna de miere în Gibraltar. Legenda spune că cei care vin aici și își jură iubire veșnică vor avea o relație puternică precum stânca Gibraltarului.

Să mai spunem și că pentru turiștii care merg pe cont propriu în Gibraltar, prețul unei nopți de cazare la un hotel de 4 stele se situează între 100 și 180 de euro pe zi.

Prețul unui bilet de avion pe ruta București – Malaga dus-întors, poate fi găsit la circa 300 euro, pentru două persoane, iar costul unei mașini de închiriat este de 10 – 20 euro/zi din Spania. Prețul mediu al unui prânz pentru două persoane este de 30 de euro, răcoritoarele costă 2 – 3 euro, o bere costă între 3 și 7 euro, un pahar de vin aproximativ 5 euro, iar bacșișul este conform cutumei, adică între 10 și 15 % din costul consumației.

Pentru cumpărături mergeți pe Main Street, o străduță îngustă, exclusiv pietonală, cu multe buticuri și magazine, unde găsiți și produse de lux sau suveniruri.

Însă, în contextul Brexit-ului, viitorul Gibraltarului va reprezenta o miză în negocieri, după ce Uniunea Europeană a oferit Madridului – care revendică suveranitatea asupra enclavei – dreptul de veto asupra relațiilor viitoare dintre Gibraltar și UE. Recent, în iulie 2017, Regele Felipe al VI-lea al Spaniei a lansat un apel la dialog în cadrul unui discurs rostit în fața parlamentului britanic, între Regatul Unit și Spania cu privire la Gibraltar pentru a găsi un statut care să fie ”acceptabil pentru toată lumea”.

Sursa: RADOR