Părinții lui erau membri ai nobilimii portugheze. A fost pasionat de studiului navigației și al astronomiei, încă de copil. A studiat la "Queen Leonora's School of Pages" din Lisabona, potrivit biography.com.

Pe când avea 20 de ani, s-a alăturat flotei portugheze care naviga spre Africa de Est. Doi ani mai târziu a explorat orașul portuar Malacca (Malayezia). În timp ce se afla într-o expediție în Maroc, în 1513, Magellan a fost rănit și a rămas pentru tot restul vieții sale cu un mers șchiopătat.

În 1517, a ajuns în Valladolid, unde își avea reședința Carol al V-lea, regele Spaniei. Aici a fost primit de cardinalul Jimenz, în fața căruia și-a expus planul de a relua proiectul lui Columb, adică de a găsi un nou drum spre Indii, trecând pe lângă coasta de sud a Americii, în loc să folosească ruta ce trecea pe după Capul Bunei Speranțe. Ideea lui Magellan i-a încântat pe rege și pe cardinal, și a obținut și susținerea Consiliului Regal. S-a semnat o înțelegere între Magellan și coroana spaniolă, conform căreia el devenea amiralul flotei spaniole de explorare și guvernator al eventualelor pământuri descoperite în urma expedițiilor.

Flota a cărei comandă o deținea era alcătuită din cinci nave și dispunea de 18 tunuri. Nava amiral a lui Magellan se numea "Trindad". Juan de Cartagena avea comanda navei "San Antonio", Luis de Mendoza era căpitanul navei "Victoria", Gaspar de Quesada conducea nava "Concepcion". A cincea navă, numită "Santiago" era condusă de Rodriguez Serrano.

Potrivit lui Antonio Pigafetta, care a publicat povestea întregii expediții, un navigator renumit, Elcano, și mai mulți preoți au participat la expediție. Flota a pornit din portul San Lucar la 20 septembrie 1519, cu un echipaj total de 256 de oameni și a ajuns la Tenerife, în Insulele Canare, la 26 septembrie, 1519 unde a ridicat ancora la 3 octombrie pentru Brazilia. După o călătorie dificilă ce a durat aproximativ două luni au ajuns în ceea ce este în prezent Golful Rio de Janeiro, unde și-au refăcut proviziile.

Magellan a navigat apoi de-a lungul coastei, fiind atent la fiecare golf. A ajuns pe râul Rio de la Plata, la 12 ianuarie 1520, însă după ce a navigat câteva zile spre amonte a ajuns la concluzia că nu este drumul în căutarea căruia pornise, și și-a continuat drumul spre sud, ajungând în portul San Julian la 31 martie. Aici căpitanii săi s-au revoltat, iar o conspirație a fost organizată împotriva lui. Echipajele, susținute de căpitanii lor, se plângeau de climatul dur și lipsurile pe care a trebuit să le suporte în țara în care se aflau de câteva luni, și insistau ca Magellan să se întoarcă în Spania.

Magellan, știind ca majoritatea marinarilor îi erau devotați, a trimis, după câteva zile, un om de încredere la bordul "Victoriei", care l-a înjunghiat pe Mendoza în mijlocul echipajului său. Aceeași pedeapsă a primit-o și Quesada. Însă, Magellan nu s-a aventurat să-l omoare și pe Cartagena din cauza rangului acestuia, și l-a lăsat pe acesta împreună cu un preot care luase parte la revoltă, pe uscat.

Acestor întâmplări nefericite le-a urmat pierderea navei "Santiago", însă echipajul ei a scăpat și a fost distribuit în celelalte patru nave. Flota a plecat din Golful San Julian pe la mijlocul lui octombrie, și urmând îndeaproape coasta, a ajuns la capul din nord-estul strâmtorii, la 21 octombrie. În această zi, aici se sărbătoarea Sf. Ursula și cele unsprezece mii de fecioare, fapt ce l-a determinat pe Magellan să numească acest cap, Capul Virginelor.

A urmat apoi canalul necunoscut, și la 27 noiembrie a ajuns la Capul Victoriei, numit așa după una dintre navele lui, intrând apoi în Oceanul Pacific. Nava "San Antonio" l-a părăsit la mijlocul strâmtorii și a plecat în căutarea lui Juan de Cartagena. După ce a fost rostit un "Te Deum" și corăbiile au fost reparate și proviziile refăcute, Magellan a navigat spre nord-vest, hotărât să ajungă în Indii. A navigat trei luni și douăzeci de zile fără să descopere pământ, și proviziile sale era aproape epuizate, când a văzut uscatul, la 6 martie 1521.

Zece zile mai târziu a descoperit arhipelagul Filipinelor și a debarcat pe Insula Homonhom cu mai puțin de 150 de oameni din cei 270 cu care a început expediția. Aici, echipajul s-a implicat într-un război cu localnicii și Magellan a fost ucis într-o luptă din apropierea Insulei Mactan, la 27 aprilie 1521, potrivit britannica.com. Ocolul lumii a fost încheiat de Sebastian Elcano, prieten de încredere al acestuia, care a devenit căpitan al "Victoriei", pe care a dus-o până în Spania, cu un echipaj de numai 18 oameni. Numai trei oameni din echipajul navei amiral "Trindad" au mai ajuns în Spania, după ce nava plecase spre Panama și fusese distrusă. Această realizare excepțională a lui Magellan a dovedit lumii sfericitatea Pământului și posibilitatea navigării în jurul acestuia.

Sursa: Agerpres.ro