Prăbuṣirea câtorva clădiri ṣi demolarea necesară a altor câteva, fisurate, după cutremurul din 4 martie 1977, au deschis familiei Ceauṣescu interesul către un nou domeniu – ceea ce avea să aducă mari pagube Bucureṣtiului ṣi locuitorilor săi !  – sistematizarea. Făcută haotic, heirupistic, după capriciile „Lui’’ sau „Ei”, sistematizarea avea să schilodească zone întregi de interes patrimonial: biserici, case, monumente istorice sau de arhitectură, străzi întregi. Și, mai mult decât atât, avea să hrănească neputinṭa sau nepăsarea edililor până în ziua de astăzi. Ca în orice capitală europeană presiunea modernizării ar fi fost suficientă pentru ca Bucureṣtiul să se transforme firesc, cu stil, cu grija protejării zestrei ṣi integrarea ei în noile ansamble arhitecturale. S-a adăugat însă presiunea familiei dictatoriale ṣi a zeloṣilor din jurul ei, ceea ce a produs adevărate traume…

*

Memoriu pentru salvarea mănăstirilor Mihai Vodă ṣi Văcăreṣti · unii tac, alṭii ies din sală

Prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu: „În afară de Răzvan Theodorescu, am luat contactul cu Grigore Ionescu, cu profesorul care a zis da, cu academicianul Dionisie Pippidi care a zis da, cu Vasile Drăguṭ care a zis da, cu Radu Popa, cunoscutul istoric, a zis da, cu Aurelian Triṣcu, conferenṭiar universitar la Arhitectură, da, fireṣte Răzvan Theodorescu ṣi Dinu C. Giurescu. Și atunci am făcut un memoriu, […] l-am bătut la maṣină ṣi sosim [cu el] în ziua de 24 ianuarie 1985 la Academia de Știinṭe Social Politice [unde] avea loc o ṣedinṭă.

„Punctul 1: La 3 ianuarie 1985, […] DGDAL, a cerut Arhiepiscopiei Bucureṣtilor acordul cu privire la demolarea bisericii Mihai Vodă. La data prezentei, acṭiunea de demolare a început la construcṭiile din incintă, la sediul până recent al Arhivelor Statului, conduse la timpul lor de Dimitrie Onciul ṣi Bogdan Petriceicu Haṣdeu. Instalaṭii electrice ṣi sanitare îndepărtate, cercevele de uṣi ṣi ferestre smulse din zidărie, canaturi de uṣi ṣi ferestre scoase din balamale, geamuri sparte, găuri făcute cu ciocanul ṣi cu ṣpiṭul în faṭade, pentru a se constata rezistenṭa zidurilor. […] Ansamblul arhitectonic Mihai Vodă este un simbol al Bucureṣtilor, de numeroase ori reliefat în scris ṣi în imagine în secolele XVII-XIX.

Incinta mănăstirii Mihai Vodă din București aflată în demolare – sursa: http://fototecaortodoxiei.ro

Punctul 2: La 14 decembrie 1984„, acum suntem în ianuarie ’85, „în memoriul înaintat C.C. Secṭia presă ṣi propagandă se solicita luarea urgentă de măsuri pentru a se opri demolarea ansamblului arhitectonic de la Văcăreṣti, complex de primă însemnătate pentru întreaga artă românească ṣi sud-est europeană. Cu toate acestea, fără a se respecta Legea pentru conservarea patrimoniului cultural naṭional, ICRAL Berceni a continuat demolările la Văcăreṣti. Astfel, la 30 decembrie 1984 au fost dărâmate cele două turle de pe pronaos, ulterior a fost înlăturată schela din jurul ctitoriei, au fost eliminate unele construcṭii din incintă, la 12 ianuarie 1985, iar luni, 21 ianuarie a fost dărâmată ṣi turla mare de pe pronaos. […] Într-o atare situaṭie, adresăm cu toată responsabilitatea forurilor diriguitoare de partid ṣi de stat un apel stăruitor ca acuma, în al 12 –lea ceas să fie luate măsurile necesare, întru totul posibile de altfel, pentru a păstra restaura ṣi integra ansamblurile de la Mihai Vodă ṣi Văcăreṣti în cadrul arhitecturii noi a capitalei.„

Am dat citire acestui text pe care l-aṭi auzit, adresându-mă celor 30 de inṣi adunaṭi în sala respectivă de ṣedinṭă.  Și, după ce am citit, am spus ṣi: „Vă rog foarte mult, eu mă duc să înregistrez acest memoriu, vă rog foarte mult, dacă vrea cineva să se alăture demersului nostru. Care, uitaṭi-vă, în original e semnat deja de cei ṣapte istorici sau specialiṣti. Tăcere absolută. Unii au lăsat capul în jos, alṭii au ieṣit din sală. Am înṭeles, am pus memoriul în geantă, am trecut drumul ṣi l-am înregistrat cu numărul cu care am spus înainte, cu nr 377/24 ianuarie 1985. Asta mi-a arătat starea de spirit a unor colegi foarte respectabili de altfel, buni specialiṣti dar care nu au ṣtiut, nu au putut, nu au vrut să-ṣi asume niciun fel de risc.”

Speranṭa Diaconescu, istoric: „Cu Văcăreștiul a fost o dramă din multe puncte de vedere, pentru că au fost implicați foarte mulți oameni de cultură care în momentul de față, după schimbarea regimului… mă rog, nu știu dacă foarte mulți este bine spus: câțiva care, în momentul de față, după schimbarea regimului, își fac… Hai să nu zic că își fac o glorie din a spune că l-au apărat, dar oricum, încearcă să o cotească în direcția asta! Culmea e că nu mă refer la cei care au lucrat în sistem, ci mă refer la niște oameni care au lucrat în afara sistemului muzeelor și care s-au comportat execrabil în momentul demolării Văcăreștiului! L-au folosit într-un mod necorespunzător. […]

Eu, personal, și cu un coleg, arheolog la Muzeul de Istorie București, eram delegați pe lângă…. Deci asta a fost în perioada în care Văcăreștiul încă se mai putea salva! Speram că se mai putea salva… Și în momentul în care am văzut tancuri învârtindu-se în jurul clădirii bisericii pe care încă speram că o putem salva, am început să vorbesc, că nu puteam să-mi țin gura! Am făcut și o hârtie scrisă, care nu știu cât de departe a ajuns și m-am dus la cel care răspundea de această problemă și care mi-a răspuns foarte urât, mi-a spus că tovarășul Enache este de acord și… Mă rog, dacă spun exact ce mi-a spus, dau prea multe amănunte și n-aș vrea! Oricum, el a spus că aduce mult mai mulți bani țării decât biserica și mănăstirea în sine ṣi nu vede de ce sunt atât de furioasă, cum îmi permit să fiu atât de furioasă. Și ar fi bine să tac, că în fond, eu sunt o oarecare și îmi pot pierde oricând pâinea.”

Manastirea Vacaresti
sursa: http://fototecaortodoxiei.ro

Ce zice fratele Ilie Ceauṣescu

Prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu: „Nu m-am lăsat. Tot în ianuarie ’85 m-am dus singur la Ilie Ceauṣescu, la general. Și mi-am făcut o notă după aceea: „Am solicitat ṣi am fost primit în audienṭă de generalul Ilie Ceauṣescu miercuri, 30 ianuarie. Și i-am înmânat un memoriu identic cu acela înaintat la C.C. Generalul Ilie Ceauṣescu mi-a spus: a) că Văcăreṣtii sunt în foarte proastă stare ṣi ca atare construcṭiile nu mai pot fi menṭinute„ – cliṣeul. Văcăreṣtii erau în curs de restaurare în momentul când a început… Casa Domnească, de pildă, a lui Mavrocordat, era restaurată deja! Alte lucruri erau deja restaurate! Iar biserica, paradoxal, nu avea nimic, fiindcă nu se slujise. Și pictura era cel mai mare ansamblu de pictură din 1720 ṣi ceva când a fost ridicată ctitoria!.. „Că despre ansamblul de la Mihai Vodă nu ṣtie Ilie Ceauṣescu ṣi că urmează a se dărâma ṣi că va rămâne ansamblul de la Mihai Vodă„. Era forma ocolită de a-mi lăsa să înṭeleg că biserica se va transla, dar nu că ansamblul va rămâne. Totdeauna lucrurile sunt aṣa spuse încât să zică că au spus o parte din adevăr!

„Am explicat generalului Ilie Ceauṣescu că nu s-a cerut avizul autorizat al Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Naṭional asupra stării ansamblului arhitectonic Văcăreṣti. Opinia despre starea foarte proastă a acestor construcṭii a fost formulată, se pare, de doi ingineri – ceea ce era adevărat. Că ICRAL Berceni a dispus fără niciun aviz dărâmarea celor două turle ale Bisericii Văcăreṣti ṣi aruncarea molozului rezultat în interiorul bisericii. […] Am precizat că dărâmarea construcṭiilor anexe a început atât la Văcăreṣti cât ṣi la Mihai Vodă, dar că nimic nu este ireparabil ṣi se poate restaura încă totul. Generalul a promis că va vorbi cu Ion Coman ṣi cu municipiul. […] Urmarea e cunoscută: cele două ansambluri au fost dărâmate„.

Acuma, cu asta s-a terminat o fază. Am înṭeles că n-avem alt sprijin ṣi lucrurile au fost într-o oarecare… repaus, adică n-au mai progresat dărâmarea, cel puṭin la Văcăreṣti, luni de zile. […] Până când am aflat  – ṣi asta se petrecea în octombrie, la început de octombrie – că de data asta demolările continuă. Și atunci am zis: hai să facem un al doilea demers – ṣi ultimul de altfel.”

Academician Răzvan Theodorescu: „A venit momentul Văcăreṣti, ’84, ṣtiṭi episodul. Arhitectul Leahu, ṣtiind că sunt promotor al acestui lucru ṣi că sunt acum un marginal, mi-a dat un telefon… nu! m-a întâlnit pe stradă, mi-a spus ce e. Cu Dinu Giurescu ṣi cu venerabilul Grigore Ionescu am redactat primul memoriu, după aceea s-a adăugat Virgil Cândea, Drăguṭ, profesorul Pippidi, Aurelian Triṣcu, Radu Popa – al doilea memoriu, după aia al treilea memoriu, în ’85… Vreau aicea să vă spun un lucru: primul memoriu, am avut ideea cu Dinu Giurescu că nu trebuie lăsat numai la Comitetul Central, să i-l dăm lui Ilie Ceauṣescu. Dinu îl cunoṣtea bine, colaborase cu el, eu nu. Dar el mă cunoṣtea pe mine de la niṣte congrese la care eu fusesem raportor ṣi el era în sală. Și Ștefan Pascu mi-a spus: „Vezi că va fi la noi, la Academie, o ṣedinṭă ṣi va fi generalul Ceauṣescu„.

M-am dus acolo ṣi când el îṣi scotea mantaua militară, i-am spus: „Știṭi cine sunt?… Am un memoriu pentru fratele dumneavoastră, secretarul general al partidului„ ṣi i l-am dat. Parcă i-am pus dinamită! L-a luat… acuma vă dau ṣi informaṭii pe care le aveam de după revoluṭie, din sferele puterii de atunci, diverṣi senatori erau prieteni cu membrii familiei Ceauṣescu ṣi care ṣtiau acest lucru; în familia lor s-a vorbit puṭin de această chestie. Leahu mi-a telefonat ṣi mi-a spus: „Domnul Theodorescu, ṣtiṭi că utilajele s-au retras de la… să fie efectul memoriului nostru?!„ Ilie Ceauṣescu a dus memoriul fratelui lui! Ce pot să vă spun, iarăṣi din informaṭii de tip oral: Elena Ceauṣescu văzând că nu se întâmplă nimica acolo, că nu se dărâmă, l-a întrebat pe Gheorghe Pană, primarul Bucureṣtiului, ce se întâmplă. Și el i-a spus: „Trei tovarăṣi s-au adresat tovarăṣului secretar general al partidului„ ṣi pare-se că răspunsul ei a fost: „O să găsim ṣi noi trei tovarăṣi care să spună că trebuie dărâmat!„ Au găsit, nu ṣtiu nume, trei ingineri care au spus că seismic nu rezistă ṣi a fost dărâmat….”

Ce zice patriarhul Iustin Moisescu

Prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu: „A venit adunarea anuală a Arhiepiscopiei Bucureṣtilor, adunarea eparhială anuală a Sfintei Arhiepiscopii a Bucureṣtilor. Atuncea am zis hai să adresez un memoriu ṣi onoratei adunări. Adunarea era prezidată de patriarhul Iustin Moisescu care era ṣi arhiepiscop al Bucureṣtilor. Și participasem ṣi la adunările anuale anterioare. Erau reprezentanṭi ai diferitelor eparhii, mai ales preoṭi, dar erau ṣi câṭiva mireni, printre care cei care făceam parte din consiliul adunării Arhiepiscopiei. Știam că va avea loc la 8 decembrie [1985], era totdeauna duminică, începea printr-o slujbă la Capela Patriarhiei ṣi pe urmă ne adunam într-o sală de slujbe efectuate chiar de patriarh. […]

Biserica Mănăstirii Mihai Vodă în cursul translării;
sursa: http://fototecaortodoxiei.ro

După ce s-au făcut rapoarte, rapoarte pe comisii, dări de seamă, descărcarea financiară pe anul precedent, discuṭii, ca de obicei, după tipic. Am ridicat ṣi eu mâna, mi-a dat cuvântul, fireṣte, nu ṣtiu al câtelea eram ṣi am citit următoarea întâmpinare: „Lucrările masive de reconstrucṭie întreprinse în ultimii ani în Bucureṣti au cuprins în raza lor ṣi un număr de biserici. În unele cazuri, de exemplu ansamblul arhitectonic al Mănăstirii Antim, bisericile Mihai Vodă, Schitul Maicilor, Olari, Sfântul Ilie de pe Calea Rahovei… s-a procedat la deplasarea monumentelor respective. Operaṭiunea, de o mare complexitate tehnică ṣi de o înaltă măiestrie a fost îndeplinită de fiecare dată cu foarte bune rezultate. Subsemnatul, ṭin să exprim cele mai alese mulṭumiri forurilor civile ṣi ecleziastice care au hotărât ṣi asigurat păstrarea lăcaṣurilor mai sus arătate. […] Tototdată, subsemnatul am constatat că autorităṭile municipale au efectuat dărâmarea unui număr de ctitorii, unele cunoscute monumente istorice, astfel: Biserica Cotroceni, Mănăstirea Pantelimon, bisericile Albă, Postăvari, Spirea Nouă, Izvorul Tămăduirii, Sfântul Nicolae Sârbi. În mare cumpănă se află întregul ansamblu arhitectonic al Mănăstirii Văcăreṣti. Interpretând în grabă anume dispoziṭiuni, autorităṭile municipale au procedat în decembrie 1984 la dărâmarea a trei turle ale bisercii ṣi la demolarea unor construcṭii anexe. Aceleaṣi autorităṭi au dispus decaparea unor porṭiuni din pictura aflată în bună stare de conservare, unul din cele mai mari ansambluri de pictură din sud-estul Europei. Este de asemenea necunoscută soarta rezervată ctitoriei Sfântul Nicolae Jigniṭă ṣi a celei de pe strada Olteni. Dărâmarea atâtor biserici înseamnă o pierdere directă, de amplitudine ireversibilă pentru patrimoniul cultural, pentru identitatea ṣi istoria românească…„ […] A fost un tunet întreg de aplauze! Cum niciodată n-am auzit… preoṭi, mireni, toată lumea a aplaudat aṣa, vizibil, cred că câteva minute.

Și atunci s-a sculat imediat patriarhul ṣi zice: „Vreau să răspund deîndată domnului profesor Dinu Giurescu.„ Când am văzut cum îmi răspunde, m-am aṣezat  ṣi mi-am făcut însemnarea în caiet. […] „Mănăstirea Văcăreṣti nu mai aparṭine de multă vreme bisericii. A fost timp de 100 de ani închisoare, proprietatea statului, aṣa încât chestiunea este de competenṭa organelor respective. Ce vrei, domnule Giurescu, să se facă închisoare din nou ?! Să se restaureze aṣa cum a fost închisoarea ? Să fim serioṣi!  Știu că au fost alocate mai-nainte 40 de milioane pentru restaurare, dar refacerea întregului complex ar costa mai mult decât Centrul Civic. Într-adevăr, au fost dărâmate unele biserici, dar aceasta nu s-a făcut fără consimṭământul legal al organelor bisericeṣti! Dacă cineva are ochi să vadă, bisericile mari din Centrul Civic au fost mutate. Aproape de mijlocul Centrului Civic vedem Biserica Antim, Domniṭa Bălaṣa, Sfântul Ilie Rahova, Schitul Maicilor. Dacă priveṣti cu ochi binevoitori, nu se poate spune că aceste dărâmări reprezintă o manifestare de ostilitate împotriva bisericii. Biserica Domniṭa Bălaṣa ar fi trebuit mutată ṣi totuṣi a rămas pe loc. E adevărat, au căzut ṣi spitale ṣi ṣcoli, au căzut ṣi câteva biserici mici. Alba Postăvar a fost o biserică mică ṣi s-a dărâmat. Dar cele principale sunt ṣi rămân pe loc. Hotărârea conducerii de stat e de a transla biserici. Ceea ce nu s-a putut muta a fost dărâmat. Izvorul Tămăduirii nu s-a putut transla ṣi a fost dărâmat. Vorbiṭi de Cotroceni; e o fostă mănăstire pe care nimeni din generaṭia noastră nu a cunoscut-o ca mănăstire. Pantelimon n-a fost mănăstire, a fost o biserică, o bisericuṭă. Eu nu ṣtiu ce monument istoric a fost Albă Postăvar. Să terminăm cu exagerările! Să terminăm, de asemenea, cu exagerările, spunând că ansamblul de pictură de la Văcăreṣti este unul din cele mai mari din sud-estul Europei! De fapt, câte biserici nu s-au dărâmat la începutul secolului în Bucureṣti?„, am încheiat citatul. Înalt Prea Sfinṭia Sa patriarhul Iustin a spus că ṣi pe domnia sa îl doare dărâmarea unor biserici. A adăugat însă că în ṭara asta se construieṣte mult ṣi noi nu ne putem opri pentru câteva mici biserici. În concluzie, patriarhul a spus, citez: „Numai transfugii de la posturile de radio străine vorbesc ca dumneata, domnule profesor Giurescu!„, am încheiat citatul. […]

[Totuṣi] după această manifestare publică n-am fost „deranjat„; n-a venit nimeni, că aveau, slavă Domnului, destui emisari. Am făcut însă ṣi altceva care a fost maximum, după care m-am oprit, că mi-am dat seama că mă izbesc cu capul de zid ṣi că o să-mi sparg capul. Am trimis aceste două memorii, cel din 24 ianuarie ṣi din 22 octombrie, le-am trimis prietenului meu, Vlad Georgescu, director la postul de Radio Europa Liberă…”

[Interviu cu prof. Dinu Giurescu realizat de Mariana Conovici în 2006;

Interviu cu acad. Răzvan Theodorescu realizat de Octavian Silivestru în 2012]

Sursa: Rador.ro