În anul 2020, o pătrime din populația țării era sub pragul sărăciei absolute și 10% se afla în sărăcie extremă. Deși sărăcia este mult mai mare în zonele rurale, sărăcia în urbe a crescut mai semnificativ. Femeile cu dizabilități și femeile de etnie romă sunt mai sărace comparativ cu bărbați cu dizabilități și bărbații de etnie romă. Iar sărăcia absolută în rândul copiilor a crescut la 26%, în zonele rurale aceasta fiind de aproximativ 36%. Creșterea sărăciei în rândul copiilor, în 2020, se explică în special prin majorarea ratei de sărăcie în urbe.

Deși la nivel național se atestă în medie un nivel de acces de peste 70% la unele servicii comunitare, anumite gospodării sunt mai limitate în accesarea acestora. Gospodăriile din zonele rurale, unde locuiește cea mai mare parte a populației țării și unde adesea locuiesc cele mai sărace gospodării, au o rată de acces de două ori mai mică la servicii comparativ cu cele din zonele urbane.

Grupurile dezavantajate au acces și mai redus la servicii comunitare, în special femeile, vârstnicii, gospodăriile sărace din mediul rural, persoanele de etnie romă. Având acces limitat la serviciile publice, femeile și fetele sunt determinate, pe de o parte, să locuiască în condiții de trai precare, iar pe de altă parte, să petreacă o parte a zilei realizând sarcini de bază, consumatoare de timp. Gospodăriile persoanelor vârstnice sunt dezavantajate în raport cu cele tinere în accesul la servicii comunitare. Această discrepanță este determinată, în mare parte, de decalajul de venituri pe care le au aceste gospodării și capacitățile lor financiare de a se conecta la servicii. Gospodăriile persoanelor de etnie romă beneficiază mai puțin de servicii comparativ cu cele ale persoanelor de etnie non-romă. Gospodăriile unde sunt prezente persoane cu dizabilități, de asemenea, au acces limitat la serviciile publice, principalele motive fiind capacitatea redusă de cumpărare și practicile discriminatorii.

Potrivit raportului, peste 50% dintre femei nu s-au adresat la medic când au avut o problemă de sănătate care necesita să fie examinată de un medic. Cererea neacoperită de servicii medicale poate fi explicată prin dificultățile financiare ale anumitor grupuri pentru a acoperi costurilor serviciilor de sănătate. Gospodăriile unde sunt prezente persoane cu dizabilități au cea mai mică capacitate de cumpărare a serviciilor medicale, circa 45% dintre acestea fiind în situația de a renunța la solicitarea serviciilor medicale din lipsă de bani pentru acoperirea costurilor. În aceeași situație se află și gospodăriile sărace, aproximativ 40% dintre acestea nefiind în capacitate de a acoperi costurile pentru medicamente. Plățile informale acutizează și mai mult cererea neacoperită de servicii medicale. Ponderea grupurilor vulnerabile care au recurs la plăți informale ajunge la peste 20%. Având în vedere faptul că veniturile acestor gospodării sunt foarte modeste, plățile informale îi sărăcesc și mai mult.

Raportul mai arată că nivelul de conștientizare a drepturilor populației privind accesarea informației publice, cât și cel de informare despre activitatea administrației publice locale au crescut în ultimii ani. Cu toate acestea, gradul efectiv de participare continuă să fie mic. Categoriile vulnerabile, în special persoanele cu dizabilități, vârstnicii și populația de etnie romă, continuă să aibă un nivel mai mic de participare și predispunere de implicare în procesul decizional.

Raportul a fost realizat în cadrul proiectului „Inițiativa comună de promovare a oportunităților egale”, implementat de Fundația Est-Europeană și CPD, cu suportul Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare și Suedia.