Dacă pornim de la cifra populației de pe glob egală cu 7,7 miliarde de oameni, reiese că au fost infectați deja aproximativ 770 milioane de oameni și majoritatea dintre ei rămân netestați și neraportați.

Fenomenul cazurilor neraportate este prezent și în țara noastră și este prezent geografic mai mult în localitățile rurale, fiind determinat de inegalitățile de acces la servicii de sănătate. Dacă aplicăm rata declarată de OMS, obținem în Republica Moldova în jur de 300 000 cazuri de infectări deja, și 80% din ele rămân neraportate.

Care ar fi cauzele principale ale acestui fenomen?

Cauze sunt foarte multe, aș menționa aici doar câteva. Comunicarea insuficientă și foarte polarizată în unele cazuri, capacități limitate în sectorul medicinei primare, testare limitată, impactul teoriilor conspiraționiste și negarea existenței pandemiei, nivelul de viață scăzut, sărăcia profundă.

Toate acestea contribuie la neglijarea simptomelor bolii, adresarea întârziată la medici, aplicarea tratamentelor netradiționale, evitarea sistemului medical de către mulți oameni deja infectați, ceea ce determină răspândirea necontrolată a virusului în comunitate.

Care sunt consecințele reale ale cazurilor neraportate?

Cea mai gravă consecință este răspândirea acestei pandemii cu viteză mare prin toate localitățile din țară. Și dacă în orașe nivelul de informare și gradul de acces la medic este încă menținut în anumite limite, apoi în sate există un risc major pentru declanșarea unei catastrofe umanitare.

Acum câteva zile, cineva îmi povestea despre multiple cazuri de COVID-19 dintr-un sat din centrul Moldovei. Practic, într-o mahala întreagă toți erau bolnavi și toți la domiciliu aplicau diverse autotratamente recomandate de cineva prin telefon, inclusiv cu antibiotice injectate. Era o doamnă din mahala, care dimineața scotea vaca la cireadă, apoi trecea din casă în casă și le făcea injecții celor bolnavi, fără mască, fără mănuși, fără cunoaștere a faptului că ea transmitea din casă în casă virusul contagios. Nu îmi venea să cred în cele auzite. Dar e o realitate și asta.

Încercam să fac o estimare simplă despre ce se întâmplă acolo în realitate. Conform datelor deja colectate, pentru un sat cu 500 de persoane, infectate de COVID-19, 20% dintre cei bolnavi ar avea forme grave spre severe. Deci, dintr-un sat cu 500 de oameni infectați, am avea 100 de oameni cu simptome grave spre severe și din ei, cel puțin 25, ar necesita spitalizare la terapie intensivă, și cel puțin 15 ar trece apoi în statistica deceselor.

Dacă nimeni dintre acești 500 de oameni din acel sat nu ajunge la medici, nu fac testele, nu se tratează corect, atunci, ca urmare, la decese ar putea trece până la 10% din ei sau în jur de 50 de persoane. Asta a fost rata deceselor în Italia în martie, când nu era acces la servicii de sănătate. În satele mai mari pierderile respective o să fie mult mai mari. Și aceste pierderi se vor regăsi în statisticile deceselor, chiar și în situația, când nu se vor regăsi în statisticile pandemice.

De fapt aceste reflecții nu sunt despre statistici neraportate

Aceste reflecții sunt despre vieți umane, ascunse după aceste statistici. Și poate e momentul să ne gândim acum ce facem cu satele Moldovei, unde nu este medic de familie, unde nu este nici farmacie, unde nu prinde telefonul mobil, dar sunt oameni infectați de COVID-19? Cum asigurăm acestor oameni accesul la îngrijire medicală și cum facem să-i păstrăm în statisticile populației active și apte de muncă?

Pandemia este o încercare pentru fiecare membru al comunității, dar este și o încercare dublă pentru cei care au ales să servească prin autorități de diverse nivele. Gradul lor de responsabilitate este net superior responsabilității unui cetățean de rând. De deciziile și acțiunile autorităților depinde cum o să trăim noi peste o lună sau două. Inacțiunile lor pot avea urmări grave și pierderi umane serioase.

Până la aprobarea unui vaccin, nicio țară nu va putea stopa această pandemie. Ceea ce fac majoritatea țărilor, sunt măsuri restrictive pentru a obține o frânare a pandemiei și un control asupra fluxurilor pacienților.

Ce măsuri se cer acum pe termen scurt în Moldova?

De urgență majoră este identificarea tuturor celor infectați și a contacților lor. Asta se poate face la nivel comunitar și prin comunicare telefonică, și prin oficiile medicilor de familie, și prin alte filtre. Fiecare primărie poate ușor identifica numărul aproximativ de infectați. Avem 900 de primării, deci, am primi 900 de tabele, care ar crea un tablou real al situației din țară, o înțelegere a necesităților reale de paturi de spital și o posibilă estimare a evoluției ulterioare.

Ca și idee pentru posibilă utilizare de soft, aș propune utilizarea softului de la alegeri. Doar că în loc de denumiri de partide să fie alți termeni. Și datele se pot consolida on-line în cel mult 48 ore pentru toată țara. Suntem mici și compacți, și foarte conectați. Nu este complicat să colectăm aceste date, dacă vrem. Avem și oameni instruiți în utilizarea softului deja în toate satele.

Cu datele colectate o să vedem situația și o să înțelegem ce resurse ne trebuie, unde pregătim carantina, unde doar izolăm focarele. O să înțelegem și cum desfășurăm alegerile, câte urne mobile ne trebuie etc.

Comunicarea directă cu acești oameni deja infectați și ghidarea lor spre un centru de comunicare în sănătate este foarte importantă. Despre acest centru on-line am mai scris anterior. Trierea primară a pacienților poate fi efectuată în regim on-line, și apoi cu ambulanțele. Cu cât mai buni o să fim în identificarea tuturor celor infectați, cu atât mai bine o să reușim să oprim răspândirea infecției.

Chiar dacă nu le facem teste, nu le raportăm, nu le contabilizăm nicăieri, tratamentul și păstrarea vieții acestor oameni este mai important decât orice acum.

Noi nu putem opri această pandemie acum definitiv, dar o putem frână!

La prima vedere pare ceva complicat, dar nu este. Noi putem frâna pandemia acum, și să permitem celor deja infectați să fie trecuți și ieșiți din boală către 1 noiembrie. Respectiv, am putea evita dublarea numărului de cazuri noi către 15 noiembrie. Am putea intra în platou și menține acest platou, fără a intra în carantină totală. Și în plus, am evita o posibilă catastrofă umanitară în sate, unde nu este acces la medic, iar virusul clocotește, se face cușmă, și degrabă va da în foc...