„7 aprilie și-a lăsat amprenta destul de accentuat. Eu nu conștientizam, dar primăvara în ajun de aprilie devin agitat, am o stare de nervozitate, dar consultând un psiholog am constat că este efectul evenimentelor din șapte aprilie. Organismul are o reacție de apărare și de memorie, la nivel de subconștient, pentru că își amintește de acele evenimente”.

Ion Crăciuneac spune că tinerii care au mers la protest nu se așteptau ca evenimentele să ia o asemenea turnură violentă, dar au ieșit cu intenții pașnice în stradă pentru schimbarea puterii și declanșarea alegerilor anticipate.

„Șapte aprilie a reprezentat imposibilitatea unei generații de a-și crea un viitor acasă. Tinerii aveau anumite așteptări, dar acel regim comunist nu oferea aceste posibilități. Tinerii s-au revoltat, nemulțumiți de ce se întâmplase. În aceeași situație eram și eu: eram limitat în drepturi, în acțiuni. Și eu și alți tineri au mers să schimbăm ceva în țara noastră, să dăm jos acel regim comunist. Eram destul de mulți tineri, toți am mers naivi, cu o naivitate periferică și nu ne-am așteptat că o să ia lucrurile o asemenea întorsătură. Credeam că vom sta o zi, două la Chișinău și vom protesta pașnic, în așa fel încât guvernarea să simtă că e o parte a societății care nu e de acord cu ei. Credeam că se vor duce tratative, Se va schimba, vom ajunge la alegeri anticipate și nicidecum nu ne-am așteptat că acele evenimente vor lua o întorsătură cu implicare militară, polițienească. A fost un șoc pentru noi toți”.

Acum Ion Crăciuneac este antreprenor, după ce o perioadă a activat în instituțiile de stat.

Acel șapte aprilie arată care a fost fața acelui regim comunist, care doar mima acele procese democratice, mima existența unor instituții sau a statului, ca atunci când a apărut acea masă de oameni nemulțumiți, ei să recurgă la mijloacele specifice acestui regim de autocrație: poliție, armată.

După ce a fost maltratat, Ion Crăciuneac și-a a căutat dreptatea în justiție și a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.