Potrivit BBC, bestiile Epocii de Gheață trăiau pe o insulă izolată din apropierea coastei din Alaska, iar cercetătorii le-au datat decesul în urmă cu 5.600 de ani. Aceștia sunt de părere că un climat cu temperaturi ridicate a condus către secarea lacurilor, fapt ce a dus la inabilitatea animalelor de a-și satisface nevoia vitală.

Majoritatea mamuților lânoși au murit în urmă cu 10.500 de ani, iar specialiștii cred că oamenii care îi vânau și schimbările climatice au jucat un rol primordial în extincția lor.

Grupul de mamuți lânoși care trăia pe Insula Sfântul-Paul, localizată în Marea Bering, a reușit să mai supraviețuiască încă 5.000 de ani.

Acest studiu, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, sugerează că aceste animale au avut de înfruntat și alte obstacole.

Odată cu încălzirea planetei după Epoca de Gheață, nivelul mării a crescut și a cauzat micșorarea în dimensiune a insulei pe care trăiau mamuții. Asta înseamnă că unele lacuri s-au pierdut în ocean, iar odată ce apa sărată monopoliza terenul, sursele de apă dulce, potabilă, se diminuau într-un ritm alarmant.

Giganții lânoși au fost forțați să împartă rezerve de apă insuficiente.

"În timp ce lacurile au secat, animalele s-au adunat în jurul puținelor surse de apă care au mai rămas, iar din cauza greutății excesive, au măcinat vegetația din jur - fapt ce poate fi observat astăzi în cazul elefanților. Acest fapt le-a permis eroziunilor și sedimentelor să pătrundă în sursa de apă, ceea ce a diminuat cantitatea de apă potabilă", a declarat autorul principal al studiului, profesorul Russell Graham, de la Universitatea de Stat din Pennsylvania.

"Mamuții au contribuit la propria extincție".

Acesta a mai declarat că dacă nu ar fi existat suficiente precipitații și zăpada topită (ca urmare a încălzirii climei), care au alimentat lacurile secate, animalele ar fi avut o moarte mai rapidă.

"Știm că elefantul modern necesită între 70 și 200 litri de apă pe zi. Presupunem că aceasta este și cantitatea necesară unui mamut, deci insuficientă".

Cercetătorii mai spun că schimbările climatice care au loc în ziua de azi ar putea avea un impact similar asupra insulelor de dimensiuni reduse, cu riscul ca apa potabilă insuficientă să pericliteze viața animalelor și a oamenilor.

Comentând asupra studiului, Love Dalen, profesor în genetică evoluționistă la Muzeul de Istorie Naturală din Suedia, a declarat : "Cu această lucrare, populația mamuților lânoși din Insula Sfântul-Paul devine cea mai înțeleasă și bine descrisă extincție preistorică".

"În perspectivă, acest studiu subliniază sensibilitatea populațiilor mici la schimbările climatice", a conchis acesta.