Curtea a constatat că articolul 73 din Codul de Executare stabilește că în cazul în care, la solicitarea repetată a executorului judecătoresc, debitorul nu se prezintă în fața executorului judecătoresc, instanța de judecată dispune aducerea lui forțată. Aducerea forțată a debitorului presupune aplicarea unor măsuri de constrângere contrare voinței persoanei și fac incidente normele constituționale referitoare la libertatea individuală din articolul 25 din Constituție.

Curtea a reținut că dispozițiile articolului 73 reprezintă premise ale restrângerii dreptului la libertate al debitorului. În această cauză, Curtea a reținut că aducerea forțată a debitorului în fața unui executor judecătoresc nu contribuie la realizarea scopului urmărit de procedura de executare. Or, scopul procedurii prevăzute de articolul 73 din Codul de Executare constă în aducerea la cunoștința debitorului a actelor executorului judecătoresc, pentru realizarea drepturilor altor persoane și a interesului garantării autorității justiției. După aducerea lor la cunoștință se prezumă că debitorul cunoaște despre existența actelor în discuție. Prin urmare, aducerea forțată a debitorului în fața executorului judecătoresc, în vederea informării sale, este inutilă.

Hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial.