„Unele dintre cele mai distrugătoare uragane care ajung în SUA pornesc ca un grup de furtuni de pe Coasta de Vest a Africii. Acest grup de furtuni se alimentează din căldura și umezeala oceanului. Aerul se ridică apoi și formează și mai multe furtuni. Sub tot acest aer care se ridică, presiunea atmosferică scade. Furtuna se deplasează spre vest împinsă de alizee, rotindu-se în sens invers acelor de ceasornic datorită efectului Coriolis, rezultat din rotația Pământului. Furtuna continuă să crească cât timp se află deasupra oceanului și temperatura apei coboară sub 79° Fahrenheit (26° Celsius).

Uraganelor nu le place uscatul. Au nevoie de apă pentru a supraviețui și de presiune ridicată deasupra lor. Un flux slab sau ceea ce se numește lipsă de vânt vertical contribuie la intensificarea uraganului.

Acum haideți să vorbim despre ochiul uraganului. Întotdeauna impresionant din spațiu, se formează în timp ce aerul se rotește în sus și spre exteriorul uraganului. În același timp, aerul aruncat afară în vârful furtunii intră înapoi în centru, păstrând ochiul în sine relativ calm și limpede. Ceea ce înconjoară acest ochi liniștit este cea mai violentă parte a uraganului - peretele ochiului. Cele mai mari viteze ale vântului la suprafață se găsesc aici, în peretele ochiului. Dar, desigur, se pot extinde în afara centrului furtunii. Cele mai mari distrugeri vin din peretele ochiului. Luați în calcul viteza impresionantă a vântului din interiorul uraganului, adăugați mișcarea de înaintare, apoi mareea și aveți rețeta unui dezastru.” Sursă: abcnews.com