Prin încheierea sa Judecătoria Buiucani a admis demersul procurorului de aplicare a arestul preventiv pe un termen de 30 de zile în privința reclamantei, invocând existența unei suspiciuni rezonabile de implicare a reclamantei, în calitate de angajată a unei bănci, în emiterea ordinelor false de plată, notează sursa citată. 

Reclamanta a depus o cerere de revocare a arestului ei preventive, iar procurorul a înaintat un demers de prelungire a arestului preventiv pe un termen de 30 zile, referindu-se la anumite probe administrate în cadrul urmăririi penale, inclusiv la declarațiile din cadrul audierii a unuia dintre avocații băncii respective, care ar fi confirmat implicarea reclamantei în acțiunile imputate acesteia. Instanța a respins cererea avocatului reclamantei de revocare a măsurii preventive și a admis demersul de prelungire a arestării preventive. Reclamanta a depus recurs împotriva acestei încheieri, invocând, printre altele, încălcarea Articolul 5 § 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din cauza examinării tardive a unei cereri habeas corpus. Curtea de Apel Chișinău a respins recursul declarat de reclamantă.

Ulterior, pe parcursul perioadei martie – decembrie 2017, Judecătoria Buiucani a prelungit arestul preventiv al reclamantei. Toate acele încheieri au fost menținute de către Curtea de Apel Chișinău.

Prin sentința din 3 ianuarie 2018, reclamanta a fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) din Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani și 6 luni.

După învestirea unui nou Procuror general în 2019, acesta a declarat că mai multe dosare penale fuseseră instrumentate politic și că multe persoane fuseseră condamnate în mod ilegal, printre care și cauza reclamantei. În martie 2020 Procurorul general a decis inițierea unei proceduri de revizuire a condamnării reclamantei și a dispus suspendarea executării pedepsei acesteia în așteptarea procedurii de revizuire. Reclamanta a fost eliberată din detenție la 25 iunie 2020, iar procedura de revizuire este pendinte.

În fața Curții, reclamanta a pretins încălcarea drepturilor sale garantate de Articolele 3, 5 §§ 1, 3 și 4 din Convenție din cauza adoptării unor decizii abuzive cu privire la aplicarea și prelungirea arestului preventiv în privința sa timp de aproximativ un an, deși ea invocase lipsa unei suspiciuni rezonabile în comiterea infracțiunii imputate ei de falsificare a documentelor bancare, în calitate de fostă angajată a unei bănci. De asemenea, reclamanta s-a plâns că cererile ei habeas corpus au fost examinate cu întârzieri nejustificate.

Curtea a notat că, ținând cont de circumstanțele prezentei cauze, materialele prezentate de organul de urmărire penală care au stat la baza deciziilor instanțelor naționale de judecată de aplicare și prelungire a arestului preventiv al reclamantei, nu au fost suficiente pentru a convinge un observator independent că reclamanta ar fi putut săvârși infracțiunea imputată ei. Prin urmare, Curtea a constatat o încălcare a Articolului 5 § 1 din Convenție, deoarece arestul preventiv al reclamantei în perioada 21 ianuarie 2017 – 3 ianuarie 2018 nu fusese justificat de o suspiciune rezonabilă că ea ar fi comis infracțiunea incriminată.

De asemenea, Curtea a concluzionat că instanțele naționale au examinat cererea reclamantei din 3 februarie 2017 cu privire la revocare a măsurii preventive în termene nerezonabile, și, prin urmare, a constatat o încălcare a Articolului 5 § 4 din Convenție.

Curtea a acordat reclamantei 9.750 de euro pentru prejudiciul moral și 1.500 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.