Potrivit sursei citate, în urma pronunțării hotărârii Curții, Curtea Supremă de Justiție a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău. În cadrul examinării repetate a cauzei penale, Curtea de Apel Chișinău a audiat doar trei din cei șapte martori inițiali, care fuseseră audiați de către prima instanță în anul 2006. La 5 iunie 2013 Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani din 24 ianuarie 2006 și a pronunțat o nouă hotărâre. Instanța de apel a recunoscut reclamantul vinovat de comiterea infracțiunii imputate,bazându-se pe declarațiile celor trei martori inițiali și pe o înregistrare video obținută în cadrul unei operațiuni sub acoperire a poliției în timpul reținerii reclamantului. Aceasta nu a audiat presupusul mituitor, deoarece acesta între timp decedaseși nici ceilalți trei martori din motive nemenționate în decizia sa. Instanța a recurs doar la citirea declarațiilor date în fața primei instanțe de către cei patru martori absenți.

Recursul ordinar al reclamantului împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 5 iunie 2013 a fost declarat inadmisibil de către Curtea Supremă de Justiție la 28 ianuarie 2014. Instanța supremă a susținut că audierea tuturor celor șapte martori inițiali nu a fost posibilă, deoarece între timp unul dinte ei decedase, iar altul nu mai era polițist, adresa acestuia fiind necunoscută.

Reclamantul s-a plâns în baza Articolului 6 § 1 din Convenție, invocând că, în cadrul reexaminării apelului împotriva hotărârii de achitare, Curtea de Apel nu a reexaminat toate probele și nu a reaudiat toți martorii, iar condamnarea sa s-a bazat pe probe care nu mai erau disponibile în dosarul cauzei, id est înregistrarea video efectuată de către poliție.

Curtea a reținut că, deși reclamantul nu a solicitat audierea martorilor absenți, Curtea de Apel avea obligația de a întreprinde măsuri pentru reaudierea acestora în vederea asigurării unui proces echitabil. Curtea a observat contradicții grave în declarațiile celor trei martori, în calitatea lor de ofițeri de poliție implicați în operațiunea sub acoperire desfășurată împotriva reclamantului. Aparent, în anul 2013 aceștia își aminteau în detaliu despre anumite evenimente care avuseseră loc în anul 2006, dar nemenționate imediat după producerea acestora. Prin urmare, Curtea a considerat că în hotărârea sa, Curtea de Apel Chișinău nu a prezentat motive suficiente care ar fi dovedit vinovăția reclamantului în comiterea faptei imputate. De asemenea, Curtea a reliefat că în cadrul procedurilor penale redeschise, Curtea de Apel Chișinău nu a întreprins măsuri suficiente pentru audierea celor patru martori. Prin urmare, Curtea a conchis că o nouă condamnare a reclamantului de către Curtea de Apel Chișinău s-a bazat pe o înregistrare video efectuată de către poliție în cadrul operațiunii sub acoperire, care la momentul respectiv nu mai exista, deoarece fusese pierdută. Din motiv că momentul crucial, id est transmiterea banilor, nu fusese oricum filmat, acest lucru, în opinia Curții, a agravat deficiențele în evaluarea generală a probelor.

În consecință,Curtea a conchis că procesul penal desfășurat împotriva reclamantului nu a fost echitabil și că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.