Asta s-a întâmplat în urma unor ample procese reformatoare în Ungaria și Polonia, printr-o ,,revoluție de catifea” în Cehoslovacia, prin înlăturarea pașnică de la conducere a liderilor comuniști (lovituri de stat) în Bulgaria și RDG sau printr-o revoluție sângeroasă în România. Revoluția română din decembrie 1989 a fost declanșată în vederea prăbușirii regimului lui Nicolae Ceaușescu și înlocuirea lui cu un regim socialist reformat, după model gorbaciovist.

14 decembrie

La Iași, organizația clandestină „Frontul Popular Român” încearcă să organizeze o adunare în Piața Unirii, pentru a protesta împotriva regimului lui Nicolae Ceaușescu și a condițiilor grele de viață. Intervenția autorităților și a forțelor de ordine, care au blocat zona și au arestat liderii, a făcut ca acțiunea să eșueze.

15 decembrie

La Timișoara, în Piața Maria, enoriași ai Bisericii Reformate protestează împotriva deciziei de evacuare din locuință și parohie a pastorului László Tökés. Spre miezul nopții, manifestanții care protestau au fost împrăștiați de organele de Securitate.

16 decembrie

La Timișoara, încă de dimineață, enoriașii lui Laszlo Tökés revin în fața locuinței acestuia. Curând li se alătură tot mai mulți locuitori ai Timișoarei. Demonstrația capătă accente împotriva regimului totalitar. Se scandează lozinci precum „Jos Ceaușescu!”, „Libertate!”, „Dreptate!”, „Democrație!”; se cântă „Deșteaptă-te române”. Mulțimea se întoarce într-un număr și mai mare în Piața Maria, unde au loc ciocniri violente cu forțele de miliție și securitate și numeroși manifestanți sunt arestați. Protestatarii, în număr de câteva mii, se retrag în fața Catedralei Mitropolitane din Piața Operei. Protestul s-a extins, scandându-se „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”

La București, generalul Iulian Vlad, șeful DSS, îi convoacă pe toți șefii de direcții din subordine și decide trimiterea unei grupe informativ-operative la Timișoara. Din echipă fac parte generalul Emil Macri – șeful Direcției a II-a (Contrainformații Economice), col. Filip Teodorescu – adj. al Direcției a III-a (Contraspionaj), lt.-col Dan Nicolici – șeful CID (Centrul de Informații și Documentare), lt. col. Glăvan Gheorghe – șef serviciu informativ în USLA etc.

17 decembrie

Pastorul László Tökés este evacuat cu forța din locuință (ora 4:00). Dimineața sosesc la Timișoara grupa operativă din DSS condusă de generalul Emil Macri. Generalul Vasile Milea, ministrul apărării, ordonă, pentru descurajarea manifestanților timișoreni, organizarea unei demonstrații de forță a unităților MApN prin centrul orașului. Patru coloane compuse din peste 550 militari pornesc (ora 10:00) marșul prin oraș, cu drapel și fanfară. Mii de demonstranți se îndreaptă spre centrul orașului scandând lozinci anticeaușiste și huiduind forțele de intimidare. La ora 13:30 ministrul apărării naționale ordonă ca armata să intervină în forță împotriva demonstranților timișoreni. Este atacat și devastat, de către manifestanți, sediul Comitetului Județean al PCR. Protestatarii au aruncat pe fereastră și au dat foc documentelor partidului, broșurilor de propagandă și altor simboluri ale puterii comuniste. Este înălțat primul drapel cu gaură la mijloc.

La București începe, la ora 16:30, ședința Consiliului Politic Executiv al CC al PCR în vederea reprimării de către forțele MApN și MI a demonstranților de la Timișoara.

La ora 16:38, sosește la Timișoara Comandamentul special instituit de Nicolae Ceaușescu și coordonat de Ion Coman – secretarul CC al PCR pe probleme militare – însoțit de o grupă operativă formată din ofițeri superiori din MApN și MI. Grupa operativă este condusă de general Ștefan Gușe, șeful Marelui Stat Major, din care mai fac parte generalii Victor Athanasie Stănculescu, Mihai Chițac, Florea Cârneanu, Constantin Nuță – șeful Inspectoratului General al Miliției, Gheorghe Diaconescu – procuror general adjunct. În jurul orelor 17:00, împotriva demonstranților sunt folosite tancuri cu apă și gaze lacrimogene. Are loc o teleconferință cu toți primii secretari ai Comitetelor județene PCR, la care participă și comandanții de garnizoane militare. Ceaușescu dă ordinul pentru deschiderea focului împotriva demonstranților. La ora 18:00, generalul Ștefan Gușe, șeful Marelui Stat Major și prim-adjunct al ministrului apărării naționale, preia conducerea forțelor aparținând MapN. Începe să se tragă în mulțime. Sunt construite baricade. Acțiunile violente se extind: sunt atacate obiective militare de către persoane care practic n-au nici o legătură cu manifestațiile. La ora 18:45 Generalul Vasile Milea transmite ordinul „Radu cel Frumos” pentru județului Timiș, care presupunea „alarmă de luptă parțială”. Prin urmare, toate efectivele militare primesc armament și muniție de război.

18 decembrie

Nicolae Ceaușescu îi convoacă la reședința sa din strada Primăverii pe oamenii cheie ai conducerii de stat (generalul Marin Neagoe, seful Direcției a V-a de securitate și gardă, generalul Vasile Milea, ministrul apărării, Tudor Postelnicu, ministrul de interne și generalul Iulian Vlad, șeful DSS) și obține de la ei promisiunea că va fi deschis focul asupra demonstranților. Ceaușescu pleacă apoi (ora 9:30) pentru o vizită oficială de prietenie de 3 zile în Republica Islamică Iran (îi lasă la conducere pe Elena Ceaușescu, Emil Bobu și Manea Mănescu). La Timișoara s-a decretat legea martială, care interzice populației să circule în grupuri mai mari de două persoane. Sfidând interdicțiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, fluturând drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Alți 500 de manifestanți li se alătură, cântând “Deșteaptă-te române!”. S-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alții au fost răniți grav. Generalul Mihai Chițac a ordonat (la ora 18:30) folosirea grenadelor cu substanțe toxice împotriva demonstranților din fața Catedralei din Timișoara. În fața Spitalului Județean, grupul numeros de cetățeni care vrea să-și recupereze morții este împrăștiat cu grenade lacrimogene (ora 19:15). La morga Spitalului Județean, la ora 23:00, sub comanda colonelului Ghircoiaș, începe „Operațiunea Trandafirul”, de sustragere a cadavrelor (43) și transportarea lor la Crematoriul Cenușa de la București spre a fi incinerate.

19 decembrie

În Timișoara, marea majoritate a întreprinderilor din oraș își încetează activitatea. Muncitorii din întreprinderile “6 Martie”, “Elba”, “Solventul” și “Azur” declanșează acțiuni de protest. Un angajat de la Uzinele Mecanice din Timișoara pornește sirena aeriană. A fost semnalul pentru mii de timișoreni să iasă din nou în stradă. Radu Bălan și Ștefan Gușă au vizitat muncitorii din fabricile timișorene, dar au eșuat în a-i determina să-și continue munca. La presiunea muncitorilor, generalul Gușă le promite că Armata nu va trage în ei. Manifestanții scandează „Armata e cu noi!”. Generalul Gușă ordonă trupelor să intre în cazărmi. Pe străzile orașului, militarii fraternizează cu revoluționarii.

20 decembrie

La Timișoara, 100.000 de protestatari au ocupat Piata Operei (astăzi „Piata Victoriei”) și au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”. În foaierul Operei din Timișoara are loc, la ora 13, constituirea Frontului Democratic Român (FDR). În clădirea Consiliului Județean, un Comitet Cetățenesc redactează primele liste cu revendicări, printre care: destituirea lui Ceaușescu, dizolvarea guvernului, eliberarea arestaților, redarea către familii a trupurilor celor uciși în zilele anterioare, informarea corectă asupra evenimentelor de la Timișoara, alegeri libere. Revendicările sunt înaintate primului-ministru Constantin Dăscălescu și lui Emil Bobu, sosiți la Timișoara (ora 14.30) din ordinul Elenei Ceaușescu; Sub presiunea mulțimii, o parte a revendicărilor sunt acceptate (au fost eliberați majoritatea deținuților arestați în zilele precedente), la celelalte se promite că va răspunde Ceaușescu personal. Pe baza listelor de revendicări, seara este elaborată Proclamația FDR, primul program al Revoluției Române. După-amiaza și seara manifestațiile se extind și în alte localități din județul Timiș: Lugoj, Jimbolia, Sânnicolaul Mare, Deta.

Reîntors din Iran Nicolae Ceaușescu ține o teleconferință cu prim-secretarii în care afirmă că situația din Timișoara se datorează intervenției străine (SUA, URSS și Ungariei). La ora 19:00 Nicolae Ceaușescu se adresează populației, prin intermediul Televiziunii, și condamnă manifestațiile de la Timișoara. El aprobă decretul privind instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul județului Timiș, care intră în vigoare de la ora 23:00. Victor Stănculescu este numit de Ion Coman comandant militar al Garnizoanei Timișoara. Aproape de miezul nopții, Nicolae Ceaușescu convoacă la sediul CC al PCR din București pe reprezentanții ambasadei URSS pentru a le cere retragerea agenților sovietici din Timișoara.

În noaptea de 20 spre 21 decembrie muncitori din Craiova, Calafat, Băilești și Caracal au fost îmbrăcați în uniforme de gărzi patriotice, înarmați cu bâte și trimiși cu trenuri speciale spre Timișoara spre a înăbuși revolta. Ajunși acolo și înțelegând despre ce este vorba, aceștia au fraternizat cu timișorenii.

21 decembrie

La Timișoara, la ora 9:00, din balconul Operei se citește Proclamația Frontului Democrat Român.

La București, în Piața Republicii, la ora 12:00 începe mitingul cerut de Ceaușescu cu scopul de a înfiera tulburările de la Timișoara și de a vorbi despre nevoia imperativă de a apăra țara de atentatele cercurilor străine la integritatea și independența ei. La puțin timp după ce ia cuvântul, Ceaușescu este huiduit din mulțime. Transmisia radio-tv este întreruptă. Oamenii s-au regrupat în Piața Universității. Întreg centrul Bucureștiului, de la Piața Unirii la Romană și până la Piața Rosetti, a fost ocupat de manifestanți. În jurul orei 17:00 mureau primii oameni în apropierea Sălii Dalles. În zona Hotelului Intercontinental se ridică o baricadă în fața Restaurantului Dunărea (ora 22:00). Militarii pornesc acțiunea de înlăturare a baricadei cu tancuri și de reprimare în forță a demonstranților. Soldații aveau ordin să tragă. În noaptea dintre 21 și 22 decembrie, 49 de oameni au murit, 463 au fost răniți, iar 1245 au fost arestați, torturați și bătuți la Jilava.

De asemenea, au loc manifestații la Arad, Sibiu și Târgu Mureș, Brașov, Cluj, Reșița, Făgăraș etc

22 decembrie

Dimineața, la primele ore, mari coloane de manifestanți provenind de la principalele întreprinderi ale Bucureștiului se îndreaptă spre centrul orașului. Înaintarea lor este oprită de baraje formate din trupe de miliție, securitate și armată în apropierea sediului CC al PCR. Nicolae Ceaușescu organizează o ședință cu câțiva generali, în timpul căreia îl acuză pe generalul Milea de trădare, care, mai târziu, este găsit împușcat. Generalul Victor Atanasie Stănculescu este numit ministru al apărării naționale, în locul lui Milea și dă ordin tuturor unităților militare aflate în București să se retragă în cazărmi. Radioul și Televiziunea transmit un comunicat prin care anunță sinuciderea „trădătorului Milea”, precum și instituirea stării de necesitate pe teritoriul României. În fața celor peste 100.000 de demonstranți din fața Comitetului Central, Nicolae Ceaușescu mai încearcă să vorbească mulțimii de la balconul clădirii. Se scandează lozinci anti-ceaușiste, iar acesta este huiduit. Manifestanții ocupă Piața Palatului și forțează intrarea Comitetului Central.

În jurul orei 12:06, soții Ceaușescu părăsesc clădirea Comitetului Central cu un elicopter. În jurul orelor 15:00 sunt arestați lângă Târgoviște, iar la ora 18:30 cuplul prezidențial ajunge în unitatea militară 01417 din Târgoviște, unde vor rămâne sub pază militară până la judecarea și execuția lor.

Sediile Radioului și cel al Televiziunii sunt ocupate de manifestanți. Radioul transmite în direct evenimentele. Televiziunea s-a transformat în canalul de comunicare al revoluționarilor.

Între orele 14:15 și 16:00, unități ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Națională, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituții și unități de interes strategic. Conform ordinelor primite, blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore.

La ora 19:30, la Televiziune se anunță arestarea soților Ceaușescu, iar după ora 23 este citit de Ion Iliescu la Radio și Televiziune un ”Comunicat către țară” – Proclamația Consiliului Frontului Salvării Naționale, primul document al Revoluției Române.

La București, după orele 18:00 și în tot cursul nopții de 22 spre 23 decembrie unități militare și alte obiective strategice (Televiziunea, sediul Comitetului Central, unitatea militară care păzea Palatul Primăverii etc) sunt atacate de grupuri diversioniste, înregistrându-se numeroși morți și răniți.

În schimbul de focuri din Piața Republicii, trăgându-se din clădirea fostului Palat Regal ce adăpostea Muzeul de Artă spre clădirea CC al PCR și asupra mulțimii din piață, este incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare și distrusă o parte a Palatului Regal.

23 decembrie

Dimineața, soldați în termen și ofițeri de la o unitate militară din Câmpina au fost trimiși, îmbarcați în trei autobuze, să apere Aeroportul Internațional Otopeni unde au fost omorâți, acțiunea soldându-se cu 39 de morți și numeroși răniți. La București, seara, șapte ofițeri și subofițeri, între care și col. Gheorghe Trosca, șeful statului-major al Unității Speciale de Luptă Antiteroristă, sunt uciși într-un schimb de focuri cu militarii care apărau sediul MApN. Membrii USLA fuseseră trimiși de generalul Nicolae Militaru, ministrul apărării, la sediul ministerului pentru a întări dispozitivul de apărare. Elicopterul care-i aducea în București, în stare de arest, pe generalii Constantin Nuță, adjunct al ministrului de interne și șef al IGM și Velicu Mihalea, adjunct al șefului IGM, este doborât.

La Timișoara, sute de mii de oameni sărbătoresc în centrul orașului căderea lui Ceaușescu. Continuă atacurile asupra obiectivelor apărate de armată.

24 decembrie

La București tancuri, TAB-uri, soldați patrulau pe străzi. În zonele centrale ale orașului, la Universitate, Piața Victoriei sau Gara de Nord, încă se trăgea și se duceau lupte oarbe între presupușii “teroriști”, militari și revoluționari. Consiliul Frontului Salvării Naționale proclamă Victoria Revoluției și anunță încetarea completă și imediată a focului pe tot teritoriul țării. Armata este declarată singura instituție a statului care poate deține arme de foc, persoanele care intraseră în posesia unor arme urmând să le predea până la 25 decembrie la ora 17:00. Ion Iliescu semnează decretul de înființare a “Tribunal Militar Excepțional”, care urma să-i judece pe Nicolae și Elena Ceaușescu.

25 decembrie

Dimineața, la radio și televiziune sunt transmise colinde și, în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Catedrala Patriarhală.

Procesul soților Elena și Nicolae Ceaușescu a început la ora 13:20 și s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana 01417 din Târgoviște. Soții Ceaușescu au fost condamnați la moarte și le-a fost confiscată averea. Sentința a fost executată în jurul orei 14:50. La scurt timp după execuție, pe postul național de televiziune s-a citit comunicatul privind execuția soților Ceaușescu. Ostilitățile „teroriștilor” încetează aproape în totalitate.

Numărul victimelor revoluției a fost de 1142 decedați și 3138 răniți (conform evidențelor din anul 2005 întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor), dar s-a estimat de către procurorii militari care au anchetat cazul revoluției că numărul lor ar putea fi sensibil mai mare decât cifrele cunoscute oficial.

La 25 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 multe întrebări au rămas neelucidate pe deplin. Evenimentele au început ca o revoltă spontană sau au fost provocate de forțe (interne/externe?) care urmăreau înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu de la putere? A fost o revoluție sau o lovitură de stat? A fost un atac terorist provocat de agenturile străine? Cum se explică numărul mare de victime ucise cu gloanțe țintite direct în cap? Dar faptul că răniți superficial au murit în mod suspect la spital? România a fost supusă unui război electronic? Generalul Milea s-a sinucis sau a fost asasinat? Generalii Gușe și Stănculescu sunt eroi sau criminali? De ce parte a baricadei a acționat misteriosul general Vlad, fostul șef al Securității? De ce mulți din cei care știau adevărul despre anumite evenimente au dispărut? etc

Autor: Stela Vasilița