Războiul este pace, sclavia este libertate...  

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a aprins fitilul butoiului cu pulbere. Începând, la 24 februarie 2022, războiul împotriva Ucrainei. Putin nici măcar nu și-a dat silință să inventeze vreun pretext – casus belli, pentru invazia țării vecine. Mai mult, invazia a fost ordonată în momentul când Consiliul de Securitate al ONU dezbătea violarea de către Rusia a statutului acestei organizații – simbol al ordinii mondiale de după cel de al II-lea Război mondial. Scopul anunțat este demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, care se face vinovată pentru că refuză să recunoască anexarea Crimeii și se opune separatismului inoculat de Rusia în Donbas.

Invadarea Ucrainei de către Rusia nu este altceva decât distrugerea din temelie a ordinii internaționale existente. În astfel de circumstanțe nu e clar la ce mai pot servi structurile internaționale, precum ONU, OSCE etc. Tratatele internaționale sunt devalorizate, în locul acestora fiind utilizate amenințările și interpretarea arbitrară a istoriei. Voința de opunere a comunității internaționale, încercările de ajuta Ucraina, sunt paralizate de aluziile lui Putin că ar putea recurge la utilizarea armelor nucleare. 

În circumstanțele menționate se manifestă plenar farmecul epocii post-adevăr. Astfel, Rusia acuză Ucraina că ar avea un regim antidemocratic, corupt și oligarhic. Aceasta pe fundalul: nimicirii fizice a oponenților politici; lipsei alegerilor autentice pentru reciclarea elitelor rusești înfricoșate, care timp de aproximativ un sfert de veac rămân neschimbate; scandalurilor de corupție cu implicarea prietenilor lui Putin. În aceste context, este nostimă etichetarea conducerii Ucrainei drept bandă de narcomani, pe fundalul mega-scandalului legat de așa-zisa făină argentiniană – contrabanda cu droguri în proporții greu de imaginat, realizată prin intermediul canalelor diplomatice rusești. Exemplele menționate își au sensul în actualele circumstanțe, când regulatorul rusesc Rospotrebnadzor a avertizat mijlocele mass-media că vor fi pedepsite, dacă vor numi așa-zisa operațiune militară cu cuvinte potrivite – agresiune, război al Rusiei împotriva Ucrainei. Probabil, toate cele menționate depășesc imaginația lui George Orwell. 

Cain împotriva lui Abel...  

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu poate fi rupt din contextul edificării Lumii Ruse, care pretinde că ar avea la bază un set de valori, inclusiv creștine, opuse lipsei de spiritualitate a Occidentului. În acest sens, ar prezenta un mare interes reacția Bisericii Ortodoxe Ruse împotriva războiului fratricid. Din păcate, Biserica Ortodoxă a preferat să treacă sub tăcerea actul de agresiune, refuzând să condamne vărsările de sânge. Evident, Biserica Ortodoxă Rusă și filiala ei din Republica Moldova pledează pentru ajutorarea refugiaților, dar nu se încumetă să condamne agresiunea. Este dovada că această Biserică este, de fapt, un departament de rutină al Kremlinului.

În contrast cu atitudinea Patriarhiei Ruse și a Mitropoliei Moldovei, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Ruse s-a adresat președintelui Putin: „Opriți imediat războiul fratricid… o repetare a păcatului lui Cain, care din invidie și-a ucis propriul frate… Un astfel de război nu are nicio justificare nici de la Dumnezeu, nici de la oameni”. Mai mult, Mitropolitul Onufrie a avut curajul să susțină și să încurajeze lupta armatei ucrainene împotriva agresiunii rusești: „În acest moment tragic, exprimăm dragoste și sprijin deosebit pentru soldații noștri, care stau de pază, protejează și apără pământul și poporul nostru”.  Această atitudine a Mitropolitului Onufrie este suficientă pentru aprecierea Lumii Ruse și a valorilor acesteia.

Concluzii 

Comportamentul președintelui Putin denotă că acesta este determinat să meargă până la capăt, în pofida sancțiunilor economice occidentale. Se pare că acesta este gata să plătească orice preț pentru a intra în istorie drept colecționar al pământurilor rusești, în conformitate cu conceptul statului etern al lui Putin. În eventuala confruntarea cu Occidentul, ultima ratio a lui Putin este recurgerea la utilizarea armei nucleare. Nimeni nu va riscă să verifice dacă președintele rus chiar poate apăsa butonul roșu și nu e vorba despre un bluf. Asta înseamnă că Ucraina este sortită, din păcate, să lupte de una singură împotriva tăvălugului agresiunii rusești. Sigur, Ucraina va beneficia de un larg suport financiar, material și de empatia întregii lumi, dar aceasta este prea puțin.

Nu încape îndoială că următoarea victimă a regimului lui Putin poate deveni Republica Moldova, căreia i se va impune să accepte de bună voie vreun model de federalizare ca cel pe care ex-președintele Igor Dodon i-l dicta, în 2019, coordonatorului executiv – Vlad Plahotniuc. A propos, Igor Dodon ar avea un rol deosebit de jucat în relațiile cu președintele Vladimir Putin. Vorba e că acesta din urmă regreta că după moartea lui Mahatma Gandhi nu mai are cu cine discuta despre sorțile lumii. În aceste circumstanțe, Igor Dodon s-a oferit să se compare cu Mahatma Ganghi, așa că ar putea avea perspective.

Deocamdată, coaliția comuno-socialistă din Republica Moldova, care ș-a permanentizat recent, se comportă cu multă precauțiune în contextul agresiunii rusești împotriva Ucrainei. Comuniștii, spre deosebire de socialiști, tac mâlc, nu suflă o vorbă despre războiul ruso-ucrainean. Vladimir Voronin a fost primul care a intuit, încă în 2002, și l-a comparat pe Vladimir Putin cu un crocodil, care niciodată nu dă înapoi. Cu certitudine, Putin nu i-a iertat lui Voronin umilința de a face cale întoarsă din drumul spre Chișinău, unde urma să ajungă pentru a asista la semnarea memorandumului Kozak de federalizare a Republicii Moldova.