Birourile de vot vor fi deschise între orele 06:00 și 18:00 GMT. Primele rezultate sunt așteptate după o oră de a închiderea secțiilor de votare.

Al doilea tur al alegerilor prezidențiale survine la câteva zile după preluarea de către Croația a președinției rotative a Uniunii Europene pe care va trebui să o gestioneze după Brexit.

Scrutinul a relevat ascensiunea dreptei dure într-o țară care face față presiunii migranților la frontierele sale și care se confruntă, la fel ca vecinii săi din Balcani, cu un exod masiv al locuitorilor, precum și cu o corupție endemică.

Alegătorii croați sunt invitați să aleagă între două viziuni pentru țara lor de pe țărmul Mării Adriatice: "Croația autentică" pe care președinta conservatoare aflată la sfârșit de mandat Kolinda Grabar-Kitarovic afirmă că o reprezintă și "Croația normală", promisă de rivalul său social-democrat Zoran Milanovic.

În Croația, funcția prezidențială este în mare măsură onorifică. Pentru a câștiga un al doilea mandat, Kolinda Grabar-Kitarovic, de 51 de ani, va trebui să atragă aripa dură a electoratului de dreapta sedus în primul tur de scrutin la sfârșitul lunii decembrie de către un cântăreț populist.

Miroslav Skoro, artist care a devenit celebru în anii' 90 cu cântece patriotice, a câștigat aproape un sfert din sufragii, promițând să desfășoare armata la frontiere pentru a-i împiedica pe migranți să intre în țară și angajându-se de asemenea să grațieze un criminal de război.

El s-a ferit să dea cel mai mic consemn de vot și scrutinul se anunță foarte deschis. Un ultim sondaj acordă trei puncte avans fostului premier social-democrat, dar arată de asemenea că 13% din electorat este indecis.

O înfrângere a actualei șefe a statului ar complica considerabil sarcina partidului care o susține, HDZ, și a premierului moderat Andrej Plenkovic la alegerile legislative prevăzute pentru toamnă.

Grabar-Kitarovic, care a câștigat mai puțin de 27% din voturi în primul tur, speră că apelurile sale "unitate" vor fi suficient de convingătoare. În campanie, ea nu a încetat să invoce patriotismul său și războiul din 1991-1995, subiect în continuare foarte sensibil. "Noi trebuie să ne reunim ca în 1990" înainte de declararea independenței, a lansat ea în această săptămâna susținătorilor ei.

Ea se prezintă ca o mamă de familie ca și altele și își etalează originile modeste. Detractorii ei îi reproșează numeroase gafe.

Președinta în exercițiu a mai fost criticată pentru că a minimalizat crimele ustașilor colaboraționiști ai Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care suscită o nostalgie crescândă în Croația.

Rivalul său, Zoran Milanovic încearcă să o facă să-și mențină reputație de aroganță și elitism. El denunță de asemenea ca periculos de intolerant conceptul unei "Croații autentice" pe care doar HDZ l-ar putea reprezenta.

Social-democratul a dominat primul tur de scrutin cu o treime din voturi, beneficiind de sprijinul alegătorilor urbani, dar și de divizarea dreptei.

Pledând pentru o "Croație normală" bazată pe toleranță și pe argumentul că țara sa "nu mai este în război", el susține că aceasta trebuie să privească spre viitor și să "lupte pentru locul său în Europa".

Susținătorii săi au salutat în 2011 sosirea la putere a unui om scutit de acuzații de corupție care pătaseră reputația a numeroși membri ai HDZ. Dar guvernul său a decepționat, fiind incapabil să combată clientelismul ambiant și să dezvolte economia.

Conservatorii din HDZ, aflați la putere, vor cu atât mai mult să păstreze funcția de șef al statului cu cât ei au preluat la 1 ianuarie președinția UE pentru șase luni. Patru subiecte principale sunt pe ordinea de zi: relațiile între UE și Londra după Brexit, dorința de aderare a țărilor din Balcanii din Vest, schimbarea climatică și viitorul buget plurianual al blocului comunitar.

Croația este ultima țară care a intrat în UE în 2013. Dar ecoomia sa, puternic dependentă de turism, figurează printre cele mai slabe ale statelor membre. Aderarea a accelerat exodul croaților care pleacă din țară în căutarea unei vieți mai bune în altă parte în Europa, care invocă printre argumente de asemenea corupția și clientelismul, precum și slaba calitate a serviciilor publice. 

Sursa:Agerpres