- Domnule Diaconescu, suntem martori ai unei situații tensionate în regiune. La granița cu Ucraina sunt masate trupe ruse, iar Kremlinul își manifestă în continuare amenințările în raport cu NATO. Cât de mult ar trebui să îngrijoreze aceste tensiuni regionale Republica Moldova, aflată în imediata apropiere a Ucrainei?

Aceste tensiuni trebuie să ne îngrijoreze pe toți, nu numai Republica Moldova, România, Ucraina. Practic întreaga comunitate internațională privește în acest moment cu foarte mare preocupare la zona Mării Negre. Din acest punct de vedere, pornind de la situația foarte tensionată din zonă, practic începând cu dialogul de la Geneva, continuând cu Alianța Nord Atlantică a reprezentanților Federației Ruse și cu dialogul în cadrul OSCE, mai ales comunitatea europeană și euroatlantică sunt angajate într-un tip de negociere din care vor rezulta atât tratate privind situația politico-militară din zonă, cât și, ce mi se pare extrem de complicat, o serie de soluții privind securitatea în diverse zone, influențele, aspecte care țin de strategie și de stabilitate. Din acest punct de vedere, suntem în mijlocul unei crize, care are și o componentă militară evidentă, ceea ce înseamnă că nu doar trebuie să fim atenți, dar să fim și extrem de solidari, profesioniști și să urmărim în fiecare moment care sunt evoluțiile.

„Este momentul în care, într-adevăr, Chișinăul trebuie să fie cât se poate de clar și ferm în ceea ce înseamnă opțiunile europene”

-Reprezentanții Rusiei și ai NATO s-au întâlnit în sfârșit să discute aceste subiecte de securitate și nu s-a ajuns la o înțelegere. De ce a avut nevoie Rusia de aceste manevre și întrevederi, dacă până la urmă nu a obținut ce și-a propus: această redistribuire de influențe pe care o urmărește Kremlinul?

Este prematur să tragem o concluzie. Așa cum este practica internațională, se poartă negocieri la vedere, dar și un dialog informal între decidenți politici și nu numai, legat de aceste subiecte. Sigur că probleme sunt atât de complicate și de grave încât nu puteau fi rezolvate dintr-o primă rundă de consultări. Evident, că după aceste întâlniri se fac evaluările necesare pentru a se vedea cum trebuie să evolueze situația. Atât timp cât există disponibilitate ca părțile, oricare ar fi ele, să se așeze la masa dialogului, după părerea mea, semnalele pot fi considerate moderat-optimiste. Dar, repet, se vor stabili o serie de aranjamente de securitate. Noi, Republica Moldova, România, nu putem lipsi din orice fel de proiect care va fi convenit chiar la mod general, nu neapărat aplicabil într-o perioadă scurtă de timp. Se vor conveni scheme de cooperare și garanții care se vor aplica în etape, în timp. Din acest punct de vedere, astăzi trebuie să fim foarte bine clarificați în legătură cu cine ne reprezintă interesele statelor noastre și care este mandatul celor care vorbesc în numele nostru. În legătură cu Republica Moldova este momentul în care, într-adevăr, Chișinăul trebuie să fie cât se poate de clar și ferm în ceea ce înseamnă opțiunile europene. Și din această perspectivă, conducerea Republicii Moldova a avut o serie de poziționări foarte clare și aș îndemna ca aceste atitudini să fie făcute cunoscute cât mai larg, la nivelul întregii comunități europene, și nu numai, și totodată să fie sprijinite de România. Nu este momentul politicianiștilor, care folosesc tot felul de teme, pe care fie nu le înțeleg, fie le pun în discuții pentru o serie de beneficii electorale, pe care până la urmă nu reușesc să le obțină. Deci, nu este timpul să ne jucăm cu subiectele în astfel de momente. Ideea reîntregirii între Republica Moldova și România este cât se poate de necesară, cât se poate de serioasă, dar în cadrul familiei europene, așa cum își doresc cele două capitale. Așa că, orice alt discurs în acest moment nu poate folosi decât ca argument pentru o atitudine rezervată și agresivă dintr-o direcție care este cât se poate de clară și anume de la răsărit. Nu trebuie abandonată această temă: acum avem nevoie de unitate mai mult decât oricând, dar trebuie gestionată această problemă numai de oameni de bună credință, care își doresc ca într-adevăr cele două popoare să fie la un moment dat împreună, într-o lume sigură.

„Prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova înseamnă un vector de presiune nu numai pentru Republica Moldova, dar și pentru întregul spațiu al Mării Negre”

-Domnule Diaconescu, am reținut aici, la Chișinău, în special declarația secretarului general al NATO Jens Stoltenberg, prin care a cerut Moscovei retragerea trupelor ruse inclusiv de pe teritoriul Republicii Moldova. Cât de pragmatică este această cerință și se poate ea solda cu acțiuni în viitorul apropiat?

În primul rând este o cerință necesară, obligatorie, inclusiv din punctul de vedere al acordului internațional la care Federația Rusă este parte. Tratat cu consecvență și profesionalism, subiectul prezenței străine pe teritoriul Republicii Moldova poate reprezenta o temă care astăzi să fie de maximă actualitate. În a alege agenda subiectelor, și acest subiect este unul extrem de semnificativ, este cât se poate de importată, dar în egală măsură trebuie să avem  și capacitate, voința și determinarea de a susține aceste subiecte. Prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova însemnând un vector de presiune nu numai pentru Republica Moldova, dar și pentru întregul spațiu al Mării Negre.

„În condițiile unui scenariu care să se dezvolte negativ, România are nu numai responsabilitatea, dar chiar obligația să fie cu toate capacitățile alături de Republica Moldova”

-Având în vedere riscurile de securitate regională și prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova, cum se poate apăra Republica Moldova și pe ajutorul cui poate conta în circumstanțele în care amenințările ar putea deveni directe?

Sper să nu se ajungă la o astfel de situație. Tocmai de aceea subliniam că prezența la masa negocierilor pe subiecte atât de semnificative este una necesară. În opinia mea, în condițiile unui scenariu care să se dezvolte negativ, România are nu numai responsabilitatea, dar chiar obligația să fie cu toate capacitățile alături de Republica Moldova.

-Cum influențează stabilitatea politică internă a unui stat aspectele de securitate națională și regională, vorbim aici în special de Republica Moldova și România?

În condițiile războiului hibrid, în care dezinformarea și manipularea sunt teme predilecte, strategice majore care sunt folosite pentru destabilizarea unor state, în mod clar dacă un stat își generează vulnerabilități, sigur că acelea vor fi maximizate. Fie că există o premeditare, fie că există o necunoaștere a tipului de mesaj politic sau al gestionării funcționării instituțiilor, putem fi siguri că în timp real aceste probleme vor fi preluate și amplificate în așa fel încât slăbiciunea indusă din interior a statului respectiv, mai ales a celor din Alianța Nord-Atlantică sau de la frontiera spațiului euro-atlantic, să reprezinte pârghii de acțiune directă și imediată. Din acest punct de vedere, aș pune foarte sus pe agenda oricărui politician preocuparea de a nu greși sau de a nu fi oportunist pe subiecte care pot provoca distrugerea țării pe care afirmă la un moment dat că dorește să o reprezinte.

„Orientarea europeană și euroatlantică rămân fundamentale ca și elemente de promovare a unei strategii de apărare a României”

-Apropo, în această ordine de idei, cum vede PMP-ul strategia de securitate pe care o are România atât pe nivel intern și regional?

Din punctul nostru de vedere, orientarea europeană și euroatlantică rămân fundamentale ca și elemente de promovare a unei strategii de apărare a României. Modernizarea României ține în egală măsură de capacitatea de cooperare atât cu europenii, cât și cu Statele Unite. Dar, totodată, trebuie să fac o precizare: România și Republica Moldova se află la frontiera dintre structuri care, la rândul lor, au anumite tentații aspiraționale. Din acest punct de vedere, România trebuie să muncească mult mai mult în a-și conștientiza partenerii de faptul că aici, în această zonă, trebuie să se focalizeze întregul efort politic, diplomatic, dar și militar pentru a se asigura stabilitatea regiunii. Și când mă refer la acest subiect, în mod evident, am în minte și situația Republicii Moldova, ceea ce se întâmplă spre Odesa, gurile Dunării și evident dezvoltările cât se poate de complicate privind Ucraina.

-Rămânând la aspectele politice, cum se reflectă situația politică internă din România asupra partidelor politice și asupra partidului pe care îl conduceți, PMP?

Deocamdată există o guvernare asigurată de o majoritate, care din punctul de vedere numeric pare a fi una confortabilă. Din punctul de vedere al apropierii dintre cele două partide majoritare din această guvernare, mă refer la PSD și PNL, situația este însă mult mai complicată. Dar eu aș separa cele două zone: cea politică cu problemele inerente unei lupte democratice de natură politică și cea care ține de situația securității și siguranței naționale. Din această perspectivă, PMP ar dori mult mai mult de la cei care astăzi reprezintă România. Mă refer la generarea unei încrederi suplimentare în garanțiile de securitate pe care nu numai România, dar și întreaga regiune ar urma să le primească din zona spațiului euro-atlantic.