În fiecare an, la 6 decembrie, Biserica Ortodoxă de stil nou îl prăznuiește pe Sfântul Nicolae, cunoscut de cei mici sub numele de Moș Nicolae, care le lasă în ghetuțe fie o mulțime de dulciuri, dacă au fost cuminți, fie o nuielușă, dacă au fost obraznici, scrie Adevărul.

Sfântul Ierarh Nicolae

Tradiția își are originea în povestea personajului legendar care a existat în persoana arhiepiscopului  Nicolae din Myra - Lichia (pe meleagurile Turciei de astăzi). Cu o vastă cultură teologică și cu un profil moral model, Sfântul Nicolae este așezat adesea în rândul apostolilor, despre personalitatea sa spunându-se că are trei caracteristici esențiale: ascetismul sirian, noblețea romană și inteligența greacă.

Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi, și încă din copilărie s-a remarcat prin purtare aleasă, post și viață duhovnicească intensă.

După moartea părinților săi, a renunțat la toată averea pe care aceștia i-au lăsat-o, împărțind-o săracilor și plecând în pelerinaj în Țara Sfântă. S-a întors însă în locurile natale și, după moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei, Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii. Se spune că a vindecat mulți bolnavi și demonizați și chiar a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-și vândă grâul în cetatea Mirei.

Nu se știe cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, altele 350. Se știe doar data, 6 decembrie, cea la care în fiecare an biserica, dar și mirenii îl cinstesc pe Sfântul Nicolae.

În anul 1087, de frica expansiunii musulmane, moaștele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, unde sunt îngropate într-o criptă.

Din acest mormânt, săpat la aproximativ doi metri sub pământ, pentru a fi protejat de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăște un lichid incolor (un fel de aghiasmă, un mir mai fluid), care se numește Mana sau Santa Mana. O dată pe an, episcopul locului face o slujbă și extrage cu o seringă această Santa Mana, pe care o amestecă cu apă, o binecuvântează și apoi o împarte credincioșilor.

Se spune că Sfântul Nicolae a vindecat mulți bolnavi și demonizați. El a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-și vândă grâul în cetatea Mirei.

Obiceiuri românești de Sfântul Nicolae

În credința populară românească, despre Moș Nicolae se spune că aduce ninsoarea, atunci când își scutură barba albă, și este considerat protector al copiilor, văduvelor, orfanilor și fetelor nemăritate, al săracilor și al celor acuzați pe nedrept, dar și al marinarilor. Tor el este cel care apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

Pe lângă faptul că în seara de 5 decembrie, în așteptarea lui Moș Nicolae, copiii de toate vârstele obișnuiesc să își curețe ghetuțele în care Moșul cel bun urmează să le lase daruri, în unele sate este obiceiul ca, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun și de Anul Nou.

Nu întâmplător colindele tradiționale românești amintesc de flori dalbe de măr, aceasta având legătură cu nuielușa adusă de Sfântul Nicolae copiilor obraznici. Nuielușa, se spune din bătrâni, trebuie să fie una de măr. Ea se pune în apă și, dacă va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit iertarea celui căruia i-a dat crenguța.

De asemenea, tot tradiția populară menționează că, dacă la Sfântul Andrei se pune la încolțit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguțe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească, dovada iertării greșelilor, după cum spune tradiția.