Semnificația religioasă a acestei zile este una de o profunzime aparte, simbolizând biruința vieții asupra morții și oferind credincioșilor făgăduința învierii de obște transmite MOLDPRES.

Conform scrierilor biblice, Lazăr din Betania era mort de patru zile, iar trupul său intrase deja în proces de descompunere în momentul în care Mântuitorul a ajuns la mormântul său. Prin simpla rostire a cuvintelor „Lazăre, ieși afară!”, Hristos a demonstrat puterea sa divină, readucându-l la viață pe cel care îi fusese prieten.

Această minune este celebrată astăzi în lăcașurile sfinte prin purtarea veșmintelor albe, care simbolizează puritatea, lumina și speranța învierii. Reprezentanții bisericii îndeamnă în această zi la o introspecție, punând accent pe curățarea conștiinței prin rugăciune și fapte de milostenie. Credincioșii sunt încurajați să adopte un comportament smerit, blând și să prioritizeze nevoile sufletului în detrimentul grijilor materiale.

Evenimentul de astăzi pregătește simbolic intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, sărbătorită mâine, de Florii. Istoria bisericească reamintește că, după minunea învierii lui Lazăr, mulțimea l-a întâmpinat pe Hristos la porțile sfinte ale cetății cu osanale și ramuri de finic și smochin. În amintirea acestui moment, creștinii aduc astăzi la biserică flori și ramuri de salcie pentru a fi sfințite, acestea urmând să fie păstrate la icoane pe parcursul întregului an.

Din punct de vedere gastronomic, Sâmbăta lui Lazăr vine cu o relaxare a regimului sever de post, fiind marcată ca zi cu dezlegare la icre de pește. Tradiția locală îndeamnă gospodinele să pregătească o plăcintă mare, care se consumă alături de un pahar cu vin, despre care se crede că oferă vigoare corpului pentru ultima și cea mai aspră săptămână a Postului Mare.

În popor, s-au păstrat și o serie de rânduieli stricte legate de treburile casnice: femeile evită să coasă sau să spele în această zi; o superstiție veche spune că persoanele care lucrează în Sâmbăta Albă riscă să le albească părul prematur; dincolo de superstiții, accentul cade pe „renascentismul conștiinței”, prin iertare și gânduri bune față de semeni.

Sâmbăta lui Lazăr rămâne astfel un moment de prag, o zi a luminii albe care face trecerea de la perioada de pocăință a celor 40 de zile de post către evenimentele dramatice și, ulterior, glorioase ale Învierii Domnului.