Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că o criză este o stare de fapt în care mijloacele existente de realizare a obiectivelor devin inadecvate, rezultând în situații imprevizibile. „Criza sanitară prin care trecem noi acum, într-adevăr, a creat o situație imprevizibilă care se soldează cu aceea că sistemul sanitar din Republica Moldova este suprasolicitat, este la limită – lucru recunoscut de către autorități. Este nevoie de întreprinderea unor extra-eforturi pentru a menține sistemul de sănătate funcțional, iar consecințele sunt destul de grave pentru economie. Am văzut cu toții că un șir de întreprinderi au fost închise pe perioada stării de urgență, după care a avut loc relaxarea. Însă, din păcate, aceste întreprinderi nu pot reveni la turațiile normale. Toate aceste lucruri sunt legate de ceea ce numim noi criză sanitară în Republica Moldova”, a notat Igor Boțan.

Potrivit lui, epidemia este extinderea unei boli contagioase într-un timp relativ scurt, prin contaminare. Este vorba despre contaminare în anumite proporții pe un anumit teritoriu, pragul pentru a califica răspândirea unei boli contagioase epidemie este diferit între 2% și 5%. Când vine vorba despre pandemie, contrează nu doar de numărul celor contaminați, ci și geografia extinderii. Expertul a menționat că istoria cunoaște foarte bine cazurile relevante de epidemie și pandemie. De exemplu, secolul VI, când în Imperiul Bizantin, aproape o treime din oamenii din regiunea respectivă decedase. În secolul XIV a fost ciuma neagră, care a secerat aproximativ o treime din populația Europei, iar în secolul XX, a exista așa-zis gripă spaniolă, care, după Primul Război Mondial, a secerat peste o sută de milioane de oameni, contaminându-se aproape jumătate de miliard de oameni în lume. „Deci avem aceste izvoare din care putem stoarce învățăminte pentru a fi cumva însușite și replicate în situația în care am nimerit în prezent”, a declarat expertul.

Ala Tocarciuc; expertă în probleme de sănătate publică, consideră că în situații de criză este foarte importantă expertiza colectivă și din această expertiză colectivă fac parte și datele istorice. Experta a menționat trei pandemii care au avut loc în secolul XXI, precizând că cea de COVID-19 este a patra. Prima pandemie a fost în 2002-2003, când a fost atestat primul SARS sau primul coronavirus, care provoca o pneumonie atipică. Ea a început în noiembrie 2002 și s-a sfârșit în iulie 2003, fiind foarte repede localizată. „Foarte des sunt întrebată de ce SARS-CoV-1 a fost localizat atât de repede, dar acest COVID-19 nu este localizat atât de repede. Diferențele sunt pe partea medicală. Coronavirusul din 2002-2003 a avut simptomatică foarte-foarte clară și a fost ușor de izolat bolnavii, de monitorizat contacții. Din aceste considerente el a fost oprit foarte repede și ceea ce a făcut medicina, umanitatea cu primul coronavirus acum este foarte util și mult replicat în pandemia curentă”, explică Ala Tocarciuc.

Potrivit ei, o altă pandemie a fost cea din 2009-2010, legată de virusul A (H1N1) sau gripa aviară, cum mai este cunoscută. În această pandemie a fost un număr record de persoane contaminate – 24% din populația globului. În jur de 300 de mii de oameni au murit. Experta a declarat că diferența dintre acea pandemie și cea din prezent este enormă și aceasta pentru că pentru virusul A (H1N1) exista tratament, fiind eficiente trei medicamente. Despre cea de a treia pandemie - Ebola, experta menționează că aceasta a fost localizată doar în Africa. În opinia sa, din cele trei pandemii este ceva de învățat, dar nu foarte de multe. „În această pandemie ne confruntăm cu un virus absolut diferit, care are o multitudine de manifestări medicale, inclusiv forma asimptomatică. Și aceasta ne creează dificultăți în monitorizarea acestei pandemii. De aceasta este nevoie să învățăm lecțiile, este nevoie să ne conformăm unor reguli și cu eforturi comune să oprim această pandemie”, a notat Ala Tocarciuc.

Doctorul în istorie spune că experiența acelei pandemii a adus cu ea anxietatea, teama de viitor, generată de întrebări la care nu există răspunsuri. În perioadele respective, societățile deveneau foarte agitate pentru că nu înțelegeau de unde vin pericolele. Treptat, cu trecerea timpului, au început primele instituționalizări și măsuri de igienizare etc. În secolul XIX, au apărut încercările societății moderne de a implementa primele elemente ale societății publice. În opinia sa, este foarte important exemplu lui Louis Pasteur, care a încercat să convingă umanitatea despre existența pericolului virusului. „Și asta este de fapt una dintre marile probleme ale statului și instituțiilor să demonstreze și să convingă oamenii că este nevoie de măsuri. Și măsurile sunt disciplina și autodisciplina. Și acele tipare trebuie să le preluăm și astăzi”, a mai spus Virgiliu Pâslariuc. 

Dezbaterile „COVID-19: Amintiri despre Viitor sau Ce ne învață Istoria?”, sunt ediția a 146-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundația germană Hanns Seidel.