În Munții Himalaia, Vârful Europa (Peak Europa) a fost botezat chiar de alpinistul român când, în 2006, într-o expediție alături de germani, Ticu a fost primul care a ajuns la acest vârf neatins de om până atunci. 

În 2009 Ticu Lăcătușu a urcat, în premieră mondială, un alt vârf necălcat de om, din Groenlanda. A fost pentru a 5-a oară când alpinistul român a pus tricolorul pe un munte neescaladat. Vă invităm să ascultați un fragment dintr-un interviu realizat de Ina Guțu cu alpinistul Ticu Lăcătușu.

Radio Chișinău: O să încep cu lucrul cu care ați ajuns să fiți cunoscut nu doar în România ci și în întreaga lume, și anume, că sunteți primul român care a cucerit Everestul. Domnule Lăcătușu cum s-a schimbat viața dumneavoastră și dacă s-a schimbat în vreun fel, după această recunoaștere internațională?

Ticu Lăcătușu: Da se schimbă. După o mare realizare, oricât aș fi de modest, trebuie să recunosc că a fi primul român pe Everest, a fost atunci o realizare și personală și pentru alpinismul românesc. Inevitabil viața s-a schimbat puțin. În primul rând am devenit un alpinist, din amator am trecut spre profesionist. Am început să ies și pe alți munți, să ies mai des. Am reușit să mă finanțez mai ușor, fiind mai cunoscut. La început era un calvar să îmi finanțez expediția în Himalaya. Era aproape imposibil în ani 90 timpurii.  După Everest a fost parcă totul mult mai ușor. Totuși contează să faci ceva mare și după, când revii cu un alt proiect, experiența anterioară te ajută să continui. Apoi a fost și un exemplu pentru cei tineri, cred, că se poate și astfel din ce în ce mai mulți români, dintre cei tineri, au început să facă proiecte, să caute sponsori și finanțări și să meargă în lume, în expediții să-și propună aproape orice pe lumea asta. Și cred că Everestul mi-a schimbat oarecum viața, sub acest aspect al notorietății, dar nu primordial, fiindcă totuși nu poți fugi din viața normală, dificultățile reale ale vieții sunt aici printre oameni, la cotele obișnuite.
Cortul lui Ticu Lăcătușu la 7850 m altitudine, în traseul spre Everest prin fața nordică. sursa nat.geo

Radio Chișinău: Ați avut foarte mult curaj să faceți ceea ce ați făcut. Care a fost pentru dumneavoastră cea mai mare provocare în viață? A fost Everestul cea mai mare provocare?

Ticu Lăcătușu: Înainte de a-l face a fost Everestul, dar după ce l-am făcut a fost următoarea. Fiecare expediție a fost importantă pentru mine din faza de proiect până în faza de succes, sau eșec, pentru că am avut și unele mici eșecuri. Toate au fost provocări, pentru că nu aș pleca într-o expediție care nu ar fi o provocare. Orice obiectiv trebuie să te atragă, să însemne ceva, să simți că într-adevăr este ceva provocator. Fiecare vârf poate fi, în anumite  condiții,  imposibil de făcut, fiindcă totuși omul nu poate domina natura, în anumite condiții, mă refer la vreme, la vânt.

Radio Chișinău: Ce nu cunoaște lumea despre Ticu Lăcătușu? Ce nu se știe încă despre dumneavoastră?

Ticu Lăcătușu: Multe lucruri, cred. Fiindcă totuși alpiniștii nu sunt așa de în centrul atenției, atât de cunoscuți, un VIP din asta mediatizat, din fericire. Îmi pare bine să mai merg pe stradă fără să mă cunoască nimeni. Nu intră nimeni în viața mea intimă și e bine că nu știe nimeni lucrurile care mă privesc strict pe mine. În același timp, într-adevăr sunt puțini care cunosc și din alte activitățile care le fac, cum ar fi proiecte de mediu, ecologie, rezervație, natură, arii protejate, avem proiecte umanitare. În prezent construim o școală în Nepal, undeva lângă Everest, pentru copiii de acolo care au suferit în urma cutremurului de anul trecut.
Radio Chișinău: Și la ce etapă sunteți cu adunarea fondurilor pentru școala din Nepal?

Ticu Lăcătușu: Am început bine anul trecut. Mai ales că era pe acel fond emoțional creat imediat după cutremur, puternic mediatizat. Am strâns jumătate din suma necesară, mai avem de acoperit ceva. Proiectul a început, speram să îl finalizăm în mai anul acesta. Dar se pare că va mai dura o lună, două. Sunt convins că vom finaliza în acest an. Din păcate în Nepal au fost probleme legate de partea de aprovizionare cu carburanți. Inexplicabil, India, vecinul lor, prin care se derulează toate importurile, le-a sistat alimentarea cu carburanți. De ce? Este un aspect interesant. Nepalezii au scos o nouă Constituție. Indienii au încercat să îi impună să le acorde avantaje, chiar o autonomie unei mici minorități indiene din sudul Nepalului, lucru care nu s-a întâmplat și, ca represalii, ca un gest de mare putere, India a sistat 90 la sută din importurile Nepalului, o țară deja afectată deja puternic de cutremur. Sunt gesturi inexplicabile, specifice unei mari puteri. Mai avem exemple de mari puteri care consideră că oamenii lor sunt mai oameni decât alți oameni.

Radio Chișinău: Pe lângă proiectele umanitare, vă implicați și în proiecte de mediu. Menționați în cadrul unei întâlniri că nu războaiele sunt cele mai mari probleme ale umanității...

Ticu Lăcătușu: Nu, fiindcă toată istoria lumii a fost, să zic așa,  bântuită de asemenea probleme. Sunt probleme, dacă vreți, în urma cărora suferă niște comunități locale poate cele ucrainene din Crimeea, sau cele ruse din regiunea Donețk. Totuși niște crize majore de exemplu de terorism și de efecte ale încălzirii globale, acestea vor afecta întreaga umanitate. Deja vedeți că după evenimentele de la 11 septembrie 2001, după cei doi gemeni picați la New York, lumea s-a schimbat integral. Totodată vedeți că și clima, de ceva ani, este dată peste cap, și vor apare mereu, când nu te aștepți, fenomene ciudate legate de vreme, cu ploi când nu te aștepți, cu furtuni și secete la tot pasul. Lumea se îndreaptă într-o direcție dificilă dar la care va trebui să îi fac totuși față în perspectivă, pentru a putea supraviețui. Dacă terorismul a plecat de la oameni, încălzirea globală este o criză greu de controlat de către om, fiindcă sunt și cauze de ordin natural, ce țin de evoluția  Terrei ca planetă.

Radio Chișinău: Aș vrea să revenim la alpinism și să vă întreb care credeți că sunt cele mai importante calități ale unui alpinist ca să ajungă să atingă vârful pe care și l-a propus, calități fără de care nu poate să pornească la drum.

Ticu Lăcătușu: Cred că în primul rând trebuie să îți placă acest sport, această activitate, să ai curaj să abordezi riscul, pentru un alpinist chiar riscul cel mai mare, să fii pregătit pentru a minimaliza aceste riscuri. Adică să nu mergi la atac, așa prostește, nepregătit. Dar principala armă, să spun așa, rămâne pasiunea,  iar a doua experiențele anterioare, fiindcă pe baza acestor două poți să reușești. Succesul nu vine pe partea eminamente fizică, mai importante sunt partea morală, dorința de a face și nu în ultimul rând un dram de noroc. 

Radio Chișinău: Dumneavoastră ați fost de multe ori la limita între viață și moarte acolo sus pe vârfuri de munți,  din câte am văzut și din documentarele dumneavoastră, care au fost gândurile? Ce anume gândește un om când stă, să spunem așa, pe marginea prăpastiei?

Ticu Lăcătușu: Am fost de multe ori și în Caucaz, unde m-am întâlnit cu alpiniști moldoveni din Chișinău, cred că și acum sunt mulți alpiniști. Toți suntem mânați de aceeași  pasiune pentru munte, pentru munte, pentru natură, iar aceste riscuri, pe care noi practic le căutăm, uneori, cu lumânarea, fac parte din ingredientele acestei vieți puțin mai riscante, ne place. Uneori liniștea din acei munți, deși este o liniște periculoasă, este preferabilă gălăgiei de aici de jos, din marile orașe.

Radio Chișinău: Care au fost cele mai joase temperaturi la care a trebuit să supraviețuiți?

Ticu Lăcătușu: Am avut sub minus 40 de grade, minus 45 grade Celsius în Himalaya, și foarte frig a fost și în Groenlanda, atunci când în 2010 am traversat pe schiuri mai bine de o lună, în fiecare noapte mutând cortul la 25-30 de kilometri mai încolo. Am parcurs 630 de kilometri pe schiuri alături de un alt român. A fost destul de dur atunci, mai ales că am avut mereu temperaturi negative și ziua și noaptea. A fost o aventură la orizontală, în Groenlanda față de aventura pe verticală din Himalaya, care a fost la fel de dură.

Radio Chișinău: Am văzut în documentare că la minus 45 de grade beați lichide,  probabil oamenii sunt curioși să afle cum era posibil acest lucru, făceați focul, cum anume vă alimentați?

Ticu Lăcătușu: Da trebuie să te adaptezi la acele condiții și să pleci pregătit de acasă cu aparatura respectivă, cu aragaze,  cu benzină sau gaz special, cu propan-butan, cum folosim noi în Himalaya, sau cu benzină în Groenlanda, Antarctica sau Alaska. Deci, trebuie să fii pregătit, specializat în acest tip de aventuri. În acele locuri nu ai hotel, nu ai locuri unde să mergi să bei un ceai, trebuie să îți pregătești tu totul. Apa la temperaturi negative, normal că este gheață. Trebuie să fii pregătit să topești această gheață, pentru a-ți procura apa necesară vieții.  Acest lucru l-am făcut și îl facem în fiecare zi, și în Himalaya, și în Antarctica sau Groenlanda.

Radio Chișinău: Cum v-ați defini dumneavoastră, care este filosofia vieții lui Ticu Lăcătușu?

Ticu Lăcătușu: Mi-a plăcut și îmi place aventura. Am spirit de aventură și îmi plac provocările. Din acest motiv nu am dat înapoi, de la astfel de provocări. Oricum chemarea muntelui a fost mai puternică decât strigătul, să zic așa, al umanității sau de problemele de acasă, de probleme care te îndemnau să rămâi acasă, chiar și familia. Chemarea muntelui a fost însă mai puternică și e bine pentru că am reușit să îmbin și una și alta. Cred că așa m-aș caracteriza ca un om pasionat de aventură și de libertate.

Radio Chișinău: Ce credeți că nu ați fi în stare să faceți niciodată în viața asta? Există astfel de lucruri pe care credeți că nu ați fi în stare să le faceți?

Ticu Lăcătușu: Nu aș putea să fac multe chestii.  Chiar și în alpinism, sunt multe lucruri pe care nici eu și nici alți alpiniști nu sunt în stare, sunt pentru noile generații. Ascensiuni aparent imposibile, dar care sigur vor deveni posibile  în zeci sau sute de ani. Este un mare potențial rămas și în Himalaya, și în Antarctica de vârfuri ne urcate.

În viața de zi cu zi cred că nu aș putea să trec peste anumite principii.  Îmi place să fiu corect,  fair play, și nu aș putea niciodată să încalc acest principiu, caracteristic sau cel puțin ar trebui să fie caracteristic alpiniștilor.

Radio Chișinău: Dumneavoastră sunteți un etalon, ați forțat de multe ori limitele umanului,  aș vrea să vă întreb ce credeți că îi face pe oameni slabi? Care credeți că este motivul pentru care atât de mulți oameni în lumea asta, se nasc cu aceleași două mâni, două picioare,  dar nu reușesc în viață?

Ticu Lăcătușu: Cred că este vorba despre lipsa de încredere. Slăbiciunea este cred că în primul rând în creier. Omul crede că nu este în stare de a face ceva. Poate fi și lipsa de modele sau de orizonturi. Dacă te naști undeva într-un sat pierdut de lume, acela este orizontul tău, faci același lucru de dimineața până seara toată viața, neștiind că poți face mai multe, acolo sau în altă parte. Pentru un om cred că este nevoie de un orizont mai larg, de șanse în viață, este nevoie de educație, de modele, și de dorința de a evolua, de a progresa. Toată viața de fapt noi învățăm ceva nou, evoluăm,  mergem mai departe. Niciodată nu putem să spunem că e totul e rău, viața e rea, nu mai putem, este imposibil. Nu. Poate fi o zi rea, dar nu putem spune că viața este rea. Întotdeauna există și mâine,  și dorința de mai sus și de mai bine.