Cum a fost atins consensul național

Republica Moldova este, din păcate, o țară divizată pe multiple criterii. Totuși, a existat o perioadă când am avut consens național, stabilit prin Declarația cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene, adoptată de Parlament la 24 martie 2005 cu votul tuturor celor 101 deputați, la propunerea fracțiunii majoritare a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). Consensul național a avut la bază semnarea la 22 februarie 2005 a Planului de Acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova (PAUERM).

Impactul consensului asupra dezvoltării țării a fost unul major, creând un cadru propice pentru adoptarea programelor de guvernare și a strategiilor de implementare a PAUERM. Cele mai importante documente, în acest sens, au fost elaborate și adoptate cu concursul unor politicieni bine cunoscuți, care și actualmente dețin cele mai înalte funcții în stat. Este vorba despre președintele Igor Dodon și președintele Parlamentului Zinaida Greceanîi. Cu concursul acestor politicieni au fost elaborate și adoptate următoarele programe de guvernare:

• Programul de activitate al Guvernului pe anii 2005-2009 "Modernizarea țării - bunăstarea poporului", care prevedea măsuri în vederea  dezvoltării dinamice a Republicii Moldova “în plan economic, social și spiritual, pentru a ocupa un loc demn printre țările Comunității Europene”. În acea perioadă, doamna Zinaida Greceanîi deținea funcția de ministru al Finanțelor (până în octombrie 2005), apoi funcția de prim-viceprim ministru (până în martie 2008);
• Programul de activitate a Guvernului pentru perioada 2008-2009 „Progres și Integrare”, care prevedea în mod expres „angajamentul asumat față de poporul țării și față de partenerii de dezvoltare... de consolidare a instituțiilor democratice, care ne vor plasa în spațiul valorilor europene, caz în care integrarea europeană se va reduce la un act firesc de recunoaștere”. Programul a fost elaborat de Zinaida Greceanîi, având sarcina de a-l implementa în calitate de prim-ministru, cu suportul adjunctului său – Igor Dodon, prim-viceprim-ministru, ministru al Economiei și Comerțului;
• Programul de activitate a Guvernului pentru perioada 2009-2013, care prevedea că  “integrarea țării în Uniunea Europeană reprezintă prioritatea ireversibilă și firească a politicii interne și externe a Guvernului Republicii Moldova”(pag.10). Și acest program de guvernare a fost elaborat de prim-ministrul Zinaida Greceanîi, asistată de adjunctul său – Igor Dodon.

Mai mult, în cadrul consensului național, Zinaida Greceanîi, în calitate de prim-viceprim-ministru, a elaborat Strategia Națională de Dezvoltare (SND) – document strategic, care a stabilit obiectivele fundamentale de dezvoltare a țării, scopul fiind: “apropierii Republicii Moldova de standardele europene și atingerea obiectivului de integrare europeană. Toate direcțiile prioritare de dezvoltare stabilite în Strategie urmăresc ajustarea politicilor naționale la cele europene”. Este de remarcat că Strategia a fost adoptată prin Legea nr.295 din 21-12-2007, prezentată forului legislativ spre adoptare de Zinaida Greceanîi în calitate de autor al SND.

De fapt, SND a încununat efortul guvernării de căutare a soluțiilor pentru cele mai importante probleme ale societății, inclusiv a soluțiilor nepopulare, dar dificil de evitat, din domeniul educației și sănătății, după cum urmează:

• „optimizarea rețelei școlare rămâne a fi o soluție evidentă de eficientizare a utilizării resurselor..., a fost finalizată cartografierea instituțiilor de învățământ preuniversitar și, în baza acesteia, va fi elaborată strategia de optimizare a rețelelor de școli”. Motivarea decizii a fost: „Reducerea numărului de copii de vârstă școlară, în situația în care în multe localități capacitatea de proiect a școlilor deja depășește de câteva ori numărul de elevi, conduce la cheltuieli nejustificate”;
• „eficientizarea și raționalizarea rețelei instituțiilor spitalicești”. Motivarea acestei decizii a fost: “Sectorul (sănătății) continuă să se confrunte cu problema supracapacității... în ultimii zece ani numărul de paturi spitalicești s-a redus aproape în jumătate (56,6 paturi la 10000 de locuitori), atingându-se astfel media țărilor Uniunii Europene”.

Este important să reținem că Strategia a fost elaborată în al 8-lea an de guvernare a PCRM, ajungându-se la decizia legalizării, inclusiv, a optimizării școlilor și spitalelor. Cum se zice: unde-i lege, nu-i tocmeală! De aceea, succesorii PCRM la guvernare au fost obligați să continue îndeplinirea prevederilor Legii nr.295.

Cooperarea guvernării cu societatea civilă în cadrul consensul național

Consensul național pentru realizarea obiectivelor integrării europene a avut un rol determinant pentru deschiderea guvernării către cooperarea cu societatea civilă. Astfel, la inițiativa guvernării, prin hotărârea Parlamentului nr.373-XVI din 29.12.2005, a fost adoptată Concepția privind cooperarea cu societatea civilă, care prevedea principiile și standardele minime ale cooperării. Această experiență a fost asimilată de autorul SND – Zinaida Greceanîi, care a introdus în documentul strategic al Guvernului următoarea clauză : “Aprofundarea și extinderea dialogului existent cu organizațiile neguvernamentale (ONG) constituie una dintre prioritățile Guvernului. Experiența pozitivă de colaborare a instituțiilor guvernamentale și a Parlamentului cu ONG-urile urmează a fi instituționalizată în cadrul implementării Strategiei”.

Insistența Zinaidei Greceanîi s-a manifestat foarte curând, peste doar o jumătate de an, când, fiind numită candidat la funcția de prim-ministru, a elaborat Programul de guvernare, care prevedea în mod expres modalitatea de cooperare cu societatea civilă:    

• instituirea unui mecanism de interacțiune între Guvern, autoritățile publice centrale, pe de o parte, și societatea civilă, pe de altă parte, prin crearea cadrului transparent, stabilirea principiilor generale și standardelor de cooperare;
• edificarea unui cadru coerent și eficient de consultare a organizațiilor societății civile (informare, colectarea contribuțiilor), care va permite analiza diverselor opinii și poziții în scopul elaborării unor strategii de consultare pentru propunerile de politici;
• perfecționarea legislației care reglementează activitatea sectorului neguvernamental prin simplificarea procedurilor de înregistrare, raportare și lichidare (din inițiativă proprie) a organizațiilor neguvernamentale;
• consolidarea durabilității financiare a organizațiilor societății civile, motivând cetățenii, prin intermediul instrumentelor fiscale și nonfiscale.

Așadar, reținem că mecanismele de cooperare a guvernării cu societatea civilă, în cadrul consensului național, au fost elaborate de Zinaida Greceanîi, odată cu numirea sa, în martie 2008, în funcției de prim-ministru. Scopul strategic al guvernării și societății civile era – integrarea europeană a Republicii Moldova.  

Renunțarea la consensul național și provocarea dezbinării societății

Consensul național a durat, formal, până în 2012, când Igor Dodon și Zinaida Greceanîi, în calitate de deputați în Parlament, și-au reconfirmat atașamentul pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. S-a întâmplat după ce politicienii menționați au părăsit PCRM și au aderat la Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). Ei au asigurat alegerea în funcția de președinte al Republicii Moldova a domnului Nicolae Timofti, promovat de Alianței pentru Integrarea Europeană (AIE). Prin fapta respectivă au fost spulberate șansele imense ale PCRM de revenirea la guvernare, după înfrângerea la alegerile parlamentare din 2009.  

A urmat metamorfoza. Renunțarea la ideea integrării europene și ieșirea din cadrul consensului național s-a produs, formal, în 2014, când PSRM-ul, condus de Igor Dodon, și-a adoptat noul program politic, care prevede că una dintre sarcinile de bază ale formațiunii este denunțarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova pentru a aduce țară “alături de Rusia, Belarus și Kazahstan!”  

Întrebarea ce se impune este – de ce s-a produs metamorfoza? De ce, după 9 ani de promovare a integrării europene, a avut loc o întorsătură extrem de bruscă? Răspunsul este la suprafață – din cauza schimbării conjuncturii politice regionale, cauzate de anexarea unei părți a teritoriului Ucrainei – Crimeii, de către Federația Rusă. În aceste circumstanțe, Igor Dodon a întrevăzut posibilitatea recuceririi teritoriilor istorice moldovenești, aflate și ele în componența Ucrainei: „În noua conjunctură creată cred că e bine și noi să ne recuperăm teritoriile istorice pierdute... Sunt teritoriile noastre. Dacă nu a înțeles cineva ce am avut în vedere, să vină la noi la partid (PSRM) să le facem cursuri ca să înțeleagă".   

Așadar, putem conchide că, de dragul returnării teritoriilor istorice pierdute, Igor Dodon și PSRM au decis ieșirea din cadrul consensului național pentru a se alătura Rusiei, care ar trebui să ajute Republica Moldova să-și recupereze teritoriile istorice. Această decizie a contribuit la dezbinarea societății din Republica Moldova și la polarizarea clasei politice pe dimensiunea integrării regionale a țării. În perioada 2014-2020, dezbinarea s-a manifest prin intermediul așa-zisei lupte geopolitice, având drept factor iritant scopul programatic al PSRM pe denunțare a Acordului de Asociere cu UE și aderare la Uniunea Economică Eurasiatică (UEE).

Concluzii

Divizarea societății și polarizarea clasei politice din Republica Moldova are la bază comportamentul conjuncturist al politicienilor din vârful piramidei puterii. Actualii deținători ai celor mai înalte funcții în stat, care de-a lungul unui deceniu au promovat integrarea europeană în cadrul consensului național, și-au schimbat brusc viziunea politică sub influența schimbării conjuncturii politice regionale, survenite după anexarea Crimeii de către Rusia. Pericolul unor schimbări de acest gen este dificil de subestimat, iar declarațiile iredentiste, iresponsabile, ale liderilor politici au creat tensiuni în societate, atentând la securitatea regională, stabilită în cadrul Conferinței de la Helsinki, în 1975.

Inconsecvența înalților demnitari are un impact negativ nu doar asupra relațiilor internaționale ale Republicii Moldova – înghețarea relațiilor cu vecinii imediați: Ucraina și România, cu partenerii de dezvoltare, care au susținut masiv bugetul statului și finanțat proiecte infrastructurale de miliarde de dolari, dar și asupra relațiilor dintre cetățeni țării, care sunt învrăjbiți pe criterii politice prin intermediul unei propagande agresive și a fake-news-uri, îndreptate spre activitatea diferiților politicienii, susținuți de segmente largi ale populației. Exemplu în acest sens servesc politicile de optimizarea a școlilor și spitalelor din țară, elaborate și legiferate, tocmai de cei, care actualmente își acuză oponenții de ceea ce au zămislit și demarat chiar ei.

Evenimentele recente din Republica Moldova ar trebui să-i motiveze pe partenerii de dezvoltare să clarifice evoluțiile de mai departe a relațiilor mutuale. Autoritățile moldovene ar trebui să răspundă, dacă înțelegerile atinse anterior și fixate în cadrul documentele strategice cu partenerii de dezvoltarea rămân valabile sau urmează a fi revizuite. În acest sens, este relevant atacul furibund al unui deputat PSRM, care a acuzat ONG-urile din țară că ar fi stabilit o guvernare paralelă în țară, finanțată de partenerii de dezvoltare – UE, SUA etc. Aceasta în pofida faptului că anume actualii lideri ai PSRM au creat cadrul legal de cooperare a guvernării cu ONG-urile, finanțarea acestora, iar Acordul de Asociere cu UE prevede în mod expres că dezvoltarea politică și socio-economică a Republicii Moldova urmează a fi atinsă, inclusiv, prin cooperarea cu societatea civilă.   

Cea mai bună soluție pentru depășirea divizării societății și a polarizării clasei politice este reeditarea consensul național, stabilit prin Declarația Parlamentului din 24 martie 2005. Premise în acest sens există și ele se manifestă chiar în cadrul actualei guvernări. Exemplu, în acest sens, servește declarația din 22 mai a.c. a prim-ministrului, Ion Chicu, care a specificat că dacă nu reformăm radical țara, o pierdem, iar unirea cu Uniunea Europeană nu este o utopie.