O echipă de cercetători s-a deplasat recent în Alpii francezi pentru a studia aceste microorganisme, în cadrul proiectului științific "AlpAlga".

Asemenea microalgelor care trăiesc în apele oceanelor, lacurilor și râurilor, microalgele de zăpadă constituie baza lanțului trofic în ecosistemele montane și reacționează în mod similar față de poluare și schimbări climatice, conform lui Eric Maréchal, coordonator al proiectului AlpAlga și directorul Laboratorului de Fiziologie Celulară și Fiziologie a Plantelor din orașul francez Grenoble.

"Publicul larg știe despre prezența algelor în oceane", dar sunt mai puțini cei care cunosc faptul că astfel de microorganisme trăiesc în solul platourilor alpine sau în zăpada acumulată la altitudini mari (...) în apa dintre micuțele cristale de gheață", a susținut Maréchal.

În general, aceste microorganisme unicelulare (cu diametre de câteva miimi de milimetru) trăiesc fie izolate, fie în colonii. Ele produc zaharuri prin fotosinteză și "întreg ecosistemul se hrănește apoi direct sau indirect cu aceste zaharuri", fie că este vorba de algele care trăiesc în oceane sau de cele din zăpada de la mari înălțimi, conform lui Maréchal.

Algele care colorează zăpada în roșu sunt de fapt alge verzi care aparțin încrengăturii Chlorophyta și conțin o formă specifică de clorofilă, pigmentul verde care permite producerea fotosintezei. Însă, în afară de clorofilă, aceste alge conțin și carotenoizi, pigmenți roșii sau portocalii prezenți și în morcovi, spre exemplu. Carotenoizii acționează ca antioxidanți și protejează algele de nivelurile ridicate de radiații ultraviolete, existente la altitudini mari.

În perioada în care aceste alge se înmulțesc rapid, zăpada capătă o culoare roșiatică din cauza carotenoizilor din organismul algelor, de unde și aparența de "zăpadă însângerată" a acestor colonii de alge.

În pofida faptului că "sângele ghețarului" este un fenomen răspândit în arealul montan de mare altitudine, oamenii de știință cunosc foarte puține despre biologia acestor alge, precum și despre impactul pe care ar putea să-l aibă asupra lor poluarea sau încălzirea globală. La fel cum poluarea bogată în substanțe nutritive pentru alge alimentează explozii algale în apele mărilor și oceanelor, nutrienții aduși pe platourile alpine de vânt și de precipitații ar putea, teoretic, să alimenteze exploziile de alge din Alpi, explică Maréchal. De asemenea, creșterea nivelurilor de dioxid de carbon din atmosferă ar putea declanșa proliferarea algelor și ar putea antrena un efect de bulgăre de zăpadă care afectează întregul ecosistem alpin.

Zăpada roșiatică reflectă mai puțină lumină decât zăpada albă și din această cauză să topește mai repede, conform unui studiu publicat în 2016 în revista Nature.

În acest moment "suntem de părere că aceste alge sunt probabil indicatoare ale schimbărilor climatice" prin faptul că proliferarea lor reflectă creșterea nivelurilor de dioxid de carbon din atmosferă și modificările pe care această creștere le aduce în mediu, a mai susținut Maréchal.

În studiul publicat luni în Frontiers in Plant Science, echipa lui Maréchal a analizat coloniile de microalge din cinci zone diferite din Alpii francezi, la altitudini ce variază între 1.250 de metri și 2.940 de metri. Ei au colectat mostre de sol din zonele alese în vara anului 2016, după topirea zăpezilor sezoniere. Membri ai echipei specializați în extragerea de material ADN din mediu au identificat în sol materialul genetic rămas după moartea algelor din aceste spații. Din analiza acestui material genetic, cercetătorii au identificat speciile de alge care au proliferat în diferitele regiuni, în funcție de altitudine, precum și condițiile de mediu preferate de fiecare dintre acele specii de alge.

Spre exemplu, algele din genul Sanguina, despre care se știe că provoacă fenomenul de zăpadă roșie, apar doar la altitudini de peste 2.000 de metri, în timp ce algele din genurile Desmococcus și Symbiochloris proliferează doar la altitudini de sub 1.500 de metri. "Poate că ne așteptam la ceva deosebit, dar nu la o atât de spectaculoasă repartizare a speciilor în funcție de zone", cu multe specii ocupând exclusiv fie habitatele de mare înălțime, fie pe cele de înălțime redusă, conform lui Maréchal.

Acest studiu reprezintă doar începutul pentru proiectul AlpAlga, care își propune să răspundă numeroaselor întrebări rămase cu privire la prezența și rolul algelor în ecosistemul alpin, dar și cu privire la "sângele ghețarului". "Încă nu știm ce condiții de mediu declanșează exploziile de alge, cum este influențat ciclul lor de viață de depunerile de zăpadă și apoi de topirea zăpezilor sau cum exploziile de alge afectează, la o scară mai largă, topirea zăpezilor și retragerea ghețarilor", a mai adăugat cercetătorul francez.

Cazurile ghețarilor care se topesc în regiunile polare ajung deseori să fie relatate în mass-media și pentru că impactul lor asupra creșterii nivelului mărilor și oceanelor a fost discutat pe larg. Însă schimbările climatice au un impact puternic și asupra ghețarilor din regiunile montane, care sunt deseori surse ale unor importante rețele hidrografice. Pe termen lung, impactul schimbărilor climatice va fi simțit și în regiunile montane, a avertizat Eric Maréchal.

Sursa: AGERPRES